Mihai Chirica, interviu despre fotbal: ”Mă doare”

Da, dintr-un singur motiv. Toate echipele, chiar dacă sunt mari sau mici, retrogradează, promovează, nu a început cu noi o retrogradare și nu se va termina cu noi. Dar mă doare faptul că oamenii care au zis că iubesc sportul-rege și orașul, le-au trădat pe ambele cu maximă ușurință și au făcut-o pe interese financiare. Asta m-a durut cel mai mult, pentru că am lăsat clubul pe baza de încredere pe mâna celor care l-au condus. Dar dușul rece, când datorită necesității de a rămâne Dinamo în Liga 1 am rămas și noi, nu a fost suficient ca să redresăm clubul și să-l punem pe picioare. Am zis: Asta e, ăștia suntem, ne merităm soarta.

-Chiar credeți că datorită lui Dinamo a rămaș Iașiul anul trecut în Liga 1?

Am pus umărul împreună, dar să fim un pic cerebral. Pentru Dinamo. Suntem și noi importanți în ecuația fotbalului, fiind un club iubit de suporteri la nivel național. Dar Dinamo e Dinamo și rămâne Dinamo, orice s-ar spune.

-Cine v-a dezamăgit cel mai mult?

Președintele clubului, pe care la început pot spune că l-am iubit, nu l-am contrazis niciodată și nu m-am băgat peste el nici să-i mut o foaie de pe birou. Chiar credeam că va face un lucru bun. Mai atenționam din când în când și spuneam: ”Oare nu-i prea mult 19 jucători străini? Nu e prea mare salariul ăluia și uite că nu a mai jucat?”
Dar ei nu: ”Aveți încredere în noi. Totul este perfect. FNI veghează pentru tine”.

Și până la urmă s-a întâmplat, nici nu se putea evita. Eu am zis că nu văd nicio șansă de redresare, când am spus că nu cred că scăpăm de retrogradare, dar ne vom duce crucea.

”Nu a mai rămas decât portarul și magazionerul la Poli Iași”

-Și acum ce s-a schimbat?

Acum sunt toți dați afară. Nu mai e niciunul la club. Nu a mai rămas decât portarul, băiatul de la magazie, cam atât. Inclusiv de la echipele de juniori.

-Cine conduce clubul?

E Florin Briaur, fost jurnalist sportiv. El are o echipă foarte dinamică, compusă din specialiști în sport, din diverse sporturi, nu doar fotbal. La Echipa de Juniori este Cezar Roncerie, care l-a înlocuit pe Moldovan, pe care l-am trimis acasă pentru că nu a reușit în atâtea ediții de campionat să scoată măcar un puști. Dar chiar toți sunt copii sunt proști? Hai să fim serioși. Doar nu facem paralimpici aici. Nu poți scoate un jucător dintr-o școală de fotbal în atâtea generații? Nu e normal și acum sperăm să meargă lucrurile din ce în ce mai bine.

-Credeți că poate promova Iașiul?

Cu Poli Timișoara și cu Universitatea Cluj am câștigat, acasă și în deplasare, după un duș rece cu 3 înfrângeri consecutive. Am avut și un discurs mai dur: ”Dacă vreți să mai vorbim unii cu alții, apucați-vă de fotbal sau evitați-mă!”

Cu o reașezare în teren, cu prezența lui Costel Enache și aplicat pe ce are în mână, că nu poți face Barcelona cu oricine. Dar vrem să ne îndreptăm către primele locuri și să structurăm niște principii pe care nu le aveam la echipă. Toată lumea își dădea cu părerea, goana după jucători din afara țării, cataloage peste cataloage, teancuri, biblioteci de nume de jucători pe care le vedeam pe la tot felul de președinți și înainte de Ambrozie și după, dar și în timpul lui. Și până la urmă ajungeau să fie niște cărți de bibliotecă necitite, neutilizate.

”Mai învelești cu românași de-ai noștri”

-Ok, dar nici nu își permitea Iașiul să aducă jucători de nivelul lui Messi…

Dar de ce să îi iei? Nu mai bine nu îi iau? De ce să aduc 19 străini? Sunt și jucători de calitate, am avut chiar jucători buni. Dar de ce 19? De ce nu-ți iei pe posturile cheie niște oameni foarte buni și cu rezervele lor, în caz de accidentare, dar restul mai învelești cu românași de-ai noștri.

Așa cum suntem noi, mai puțin pregătiți, și sportul suferă exact ca tot ce suferă în țara asta, proastă finanțare, proastă calitate, proastă atenție din partea statului pentru sport. Nu ai sportivi în România, că îi premiem pe olimpici. A ajuns să valoreze o medalie de aur la Olimpiadă de 10 ori mai mult decât acum 20 de ani. Și ne dăm de ceasul morții că am ieșit pe locul 46. Prima dată am zis: ”E bine. 46 din 200, bravo!” După care aflu că pe locul 46 dintre statele medaliate. Câte au fost medaliate? 50!

Bine că suntem încă medaliați, cât o mai dura și asta, dar e pe niște sporturi aproape individuale, canotaj nu prea e sport de echipă. Vezi scrimă sau Halep care face tenis pe banii ei.

”Eu țin cu Steaua”

-Cu FCSB mai țineți?

Cum să nu? Eu țin cu Steaua, eu sper să ajungă să vedem repede Politehnica în confruntări directe cu Steaua, dar nu îmi place atmosfera de acolo. A devenit foarte tulbure și cu declarații foarte tăioase, ceea ce confirmă și rezultatul.

Domnul Becali este un om aflat într-un paradox veșnic. Pe lângă prezența lui spirituală în care face, nu vorbește, și aici spun despre faptele lui pe care le-am văzut, îl felicit și mă rog la Dumnezeu să-l țină sănătos, am văzut investiție de milioane de euro băgată la Muntele Athos. Din banii lui, din buzunarul lui și al familiei. Iar Podromu nu este o biserică, nu e un așezământ monahal. Este o proprietate a statului român, care trebuia să rămână în grija statului, cum a făcut Ceaușescu. Și uităm cu ușurință acest lucru.

Dar are și cealaltă fațetă, când se spurcă la televizor, uneori cu niște nimeni, care toată viața lor nu au făcut decât să producă bani pe toate căile și nu mai fac comentarii asupra căilor. Sau, pur și simplu, declarații gratuite, care nu-și au locul și care nu vorbesc atunci despre un om serios, ci despre faptul că iar bate câmpii. Prin urmare, e un om foarte bipolar, care are părți bune, dar care, din păcate, a făcut din fotbal patimă și când ești pătimaș gafezi.

-Cum vedeți înțelegerea dintre el și Edi Iordănescu?

O conjunctură care cred că-l are pe tatăl Iordănescu în spate, generalul Anghel Iordănescu, care este un simbol al Stelei și al României. Dar nu cred că se poate ajunge la o înțelegere cu Armata. Vorbim de două entități diferite. Clubul Steaua al Armatei este al Armatei.

FCSB este un club privat, care s-a format pe scheletul Stelei fostă București, dar nu mai are nimic de-a face cu Steaua fostă București, în condițiile în care noi nu știam ce să facem, eram în degringoladă completă și se cam uită lucrurl ăsta. Dacă pe Steaua nu o lua Becali și alte cluburi nu ajungeau pe mâna unor privați, n-ar fi existat nimic.

Rămânea un club ca Poli Iași, care nu ajungea să joace în nicio Ligă europeană. Sau poate mergeai acolo să te plimbi, să te cotonogească la primul meci. Nu trebuie să uităm lucrul ăsta.

-Credeți că FCSB ar merita să joace pe Ghencea?

Deocamdată nu este posibil, dar nu este normal. De ce poate să joace pe Arena Națională și nu poate juca pe Ghencea? Ghencea e tot a românilor. Iubitorii de fotbal trebuie să intre în războiul ăsta lipsit de sens? Cei care iubesc Steaua București poate să joace și pe Ghencea, de ce nu? Vor să se ducă pe Ghencea, poate vor să rememoreze prima iubire de pe băncile stadionului Ghencea.

Noi nu trebuie să judecăm din perspectiva autorităților. Unele sunt nepricepute, altele rău intenționate. Ce are una cu alta? Meciul ăsta joacă Steaua acasă, are meci acasă, poate juca pe Ghencea. Meciul următor dacă clubul Armatei joacă tot pe Ghencea, care ar fi problema?

”Dinamo stă financiar mai prost decât noi”

-Situația de la Dinamo cum o vedeți?

E mai norocoasă ca noi, cu toate că sunt convins, m-am uitat și în situația de pe LPF, financiar stă mai prost ca noi. Dar e un club în care se pune mai multă atenție decât am reușit noi să facem pentru Poli Iași. E un brand de țară. la care ar trebui să ținem și să-i găsim și un proprietar cât se poate de loial pentru acest sport. România și-a înstrăinat inclusiv brandurile de țară și a ajuns uneori pe mâini total nepotrivite și practic munca unor generații de români, și nu puține, pentru că acest club Dinamo s-a înființat în 1948. Al nostru e înființat în 45.

Acolo a fost munca românilor, nu a lui Copos la Rapid, nici a fraților Negoiță la Dinamo, nici a lui Becali la Steaua, a fost munca unei națiuni. Și tot ce s-a obținut în istoria acestor cluburi era munca noastră, a românilor. A părinților noștri, ca să fiu cât mai coresc. Și, totuși, a ajuns să fie în buzunarele unor oameni care nu au nimic de-a face cu România, vezi patronii spanioli.

-Cum ați văzut situația asta?

Specific românească. N-avem puțin respect pentru brandurile românești. Vândut ca la piață, pe tarabă. Eram să o pățim și noi cu Sabo. A venit plin de intenții mai tare ca iadul. Am reușit să scăpăm de el, dar greu. Până la urmă, de fapt, era o jucărie foarte periculoasă pentru unii, care putea să fie o posibilitate de a spăla bani. Lumea uită că Rusia exportă bani negri. Că o formă de a sustrage bani din Ligă și din alte autorități ale statului. E o jucărie care poate deveni foarte periculoasă, dacă ajunge pe mâna cui nu trebuie.

Citește și: