Cel mai decorat soldat britanic i-ar fi cruțat viața lui Adolf Hitler: legendă, controverse și cum ar fi putut fi cruțate 70 de milioane de vieți. Totul a durat 3 secunde!

Henry Tandey este cunoscut ca fiind cel mai decorat soldat din Primul Război Mondial, un titlu ce reflectă curajul său excepțional pe câmpul de luptă.

Însă, înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, reputația sa a fost umbrită de o poveste controversată: se susține că el ar fi soldatul care l-a cruțat pe Adolf Hitler în 1918, scrie The Independent.

Această afirmație a generat întrebări legate de veridicitatea sa, ridicând suspiciuni cu privire la faptul că ar putea fi o legendă inventată pentru a răspunde intereselor Fuhrerului.

Henry Tandey a luptat în cele mai grele bătălii ale Marelui Război

Henry Tandey a luptat în multe dintre cele mai grele bătălii ale acestui război – la Somme, în 1916, a fost rănit la picior. După ce s-a recuperat, Tandey s-a întors în tranșee și a luptat și în mult mai sângeroasa și noroioasa bătălie de la Passchendaele, în 1917, unde a fost din nou rănit.

Pe 28 septembrie 1918, Tandey s-a aflat din nou pe câmpul de luptă, de data aceasta la Canalul de St. Quentin. Infanteria germană se retrăgea, înfruntând pierderi semnificative în urma unor înfrângeri devastatoare.

Atunci când un grup de soldați germani, epuizați și răniți, a apărut la orizont, Tandey a avut de făcut o alegere crucială. Cel mai simplu ar fi fost să îi lase să fugă, dar asta le-ar fi dat șansa să se regrupeze și să tragă din nou asupra lui și a camarazilor săi într-o viitoare bătălie.

Pentru a putea lua prizonieri, trebuia ca cel puțin un soldat să îi escorteze înapoi în spatele liniilor de apărare britanice, acolo unde era nevoie de și mai mulți soldați care să îi păzească. În plus, resurse medicale prețioase ar fi trebuit consumate pentru a-i îngriji pe prizonieri.

În acele momente tensionate, logica i-a spus lui Tandey că ar trebui să îi împuște pe germanii care se retrăgeau. Avea o misiune de terminat, după patru ani extenuanți de lupte fără oprire.

Cel mai important glonț din secolul al XX-lea

Un caporal german de vârstă apropiată cu cea a lui Tandey, neînarmat, a apărut în bătaia puștii. Cu degetul pe trăgaci și ținta în vizor, soldatul britanic a avut 3 secunde la dispoziție să se decidă ce va face.

Soldatul Tandey a decis să lase pușcă în jos și să îi facă semn caporalului să fugă la adăpost. În anul 1940, Tandey a declarat pentru un ziar: „L-am luat la țintă, dar nu am putut să împușc un om rănit, așa că l-am lăsat să scape”.

În cei patru ani de război, Tandey a fost pus de mai multe ori în situația în care putea să împuște soldați germani răniți, dar nu a făcut-o – un gest de milă care s-a repetat de mii de ori în timpul Marelui Război.

Bărbatul pe care Tandey nu l-a împușcat era nimeni altul decât caporalul Adolf Hitler! Dacă ar fi tras, lumea poate ar fi fost cruțată de Al Doilea Război Mondial și de alte zeci de milioane de victime.

Henry Tandey a primit Crucea Victoria, în 1919, cea mai înaltă decorație militară acordată pentru acte de eroism „în fața dușmanului”, pentru curajul de care a dat dovadă la Marcoing pe data de 28 septembrie 1918.

Tandey a devenit un erou și cel mai decorat militar cu grad de soldat din război. Curajul lui a fost celebrat pentru o altă acțiune lăudabilă, atunci când a cărat pe spate un soldat rănit în timpul Bătăliei de la Ypres – momentul a fost surprins într-o fotografie de la acea vreme. De aici începe mitul soldatului care i-a cruțat viața lui Hitler în Primul Război Mondial.

Reacția lui Adolf Hitler: „Acela este omul care aproape că m-a împușcat”

Hitler ar fi văzut fotografia într-un ziar și l-ar fi recunoscut pe soldatul eroic care l-a lăsat să trăiască. În 1923, momentul de la Ypres a fost inclus de artistul italian Fortunino Matania într-unul din tablourile sale.

Când Hitler a fost vizitat în Bavaria, în 1938, de Neville Chamberlain, în misiunea lui sortită eșecului de a asigura pacea în Europa, premierul britanic a văzut o copie a tabloului lui Matania și l-a întrebat pe Hitler de ce o are.

Fuhrerul i-ar fi răspuns: „Acela este omul care aproape că m-a împușcat.” Hitler a spus că soldatul era Tandey și l-a rugat pe Chamberlain să îi mulțumească din partea sa lui Tandey pentru că s-a abținut să apese pe trăgaci cu 20 de ani în urmă.

După ce Tandey a aflat cui i-a salvat viața în 1918, el i-a spus unui reporter: „Dacă aș fi știut ce avea să devină [Hitler], când am văzut toți oamenii, femeile și copiii pe care i-a ucis și rănit, mi-a părut rău până la Dumnezeu că l-am lăsat să fugă”.

Inconsecvențe și semne de întrebare

Povestea incredibilă a lui Tandey nu apare în multe cărți de istorie serioase pentru că există mai multe inconsecvențe. Hitler era în permisie în Germania pe data de 28 septembrie 1918, atunci când bătălia de la Marcoing a avut loc. Cei doi bărbați s-ar fi putut, însă, întâlni pe câmpul de luptă din Ypres, în 1914.

Poate că Hitler a încurcat bătăliile. Sau poate că liderul Germaniei naziste s-a folosit doar de numele lui Tandey, cel mai decorat soldat din Primul Război Mondial, pentru a da naștere legendei conform căreia viața lui a fost cruțată de un erou de război faimos din Marea Britanie, alimentând astfel ideea că el era sortit să facă lucruri mărețe.

Un articol de ziar apărut în anul 1939 spune că Hitler i-a zis povestea lui Chamberlain, iar premierul britanic a vorbit cu un ofițer din regimentul lui Tandey, care i-a transmis mai apoi vorbele sale lui Tandey în timpul unei reuniuni din 1939.

Așa ar fi aflat Tandey de întreaga poveste. La 49 de ani, Tandey a vrut să se înroleze din nou în armată, după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, dar a fost refuzat din cauza rănilor suferite în bătălia de la Somme.

Henry Tandey a murit în 1977 la vârsta de 86 de ani, fiind convins că el a fost omul care i-a cruțat viața lui Hitler în 1918 și cu regretul că nu a apăsat pe trăgaci în acea zi – o decizie care ar fi putut salva mai târziu milioane de vieți.

Citește și

Dan Negru în zi de sărbătoare: „Dacă meditezi făcând yoga ești cool, dacă spui Tatăl Nostru te vor privi cu dispreț”