VIDEO Istoria lui Ovidiu Lipan-Țăndărică: ”Eram în colivia de aur. Poporul român e unul de zburători”

Ovidiu Lipan ”Țăndărică”, 68 de ani, un muzician de înaltă clasă al României, a fost invitatul lui Andi Moisescu, în cadrul podcast-ului pe care starul Pro TV îl are în mediul online.

De ce ”Țăndărică”

Fostul component al trupelor ”Roșu și Negru” și ”Phoenix”, un genial baterist, așa cum a fost catalogat de către specialiștii din lumea muzicii, ieșeanul a oferit momente amuzante, dar și emoționante în emisiunea realizată de Andi Moisescu.

De la ce îi vine porecla ce i-a devenit, practic, prenume și renume?! ”Rupeam tobele, făceam țăndări tot. De aceea mi-au zis ”Țândărică”. Eram
slab, cu nasul mare, când dădeam la tobe, parcă eram tras de ațe!”, a povestit Ovidiu Lipan, care a fost unul dintre bărbații cu mare succes la vedetele vremii la viața sa.

Mai bine de un deceniu, pe finalul Epocii de Aur, ”Țăndărică” a fost fugit din țară, în Germania, și a mărturisit că a resimțit dorul de ai săi, de țară.

”Mirosul, foșnetul porumbului, praful”

”Suntem aproape de limită. Poporul român e unul de zburători, n-o să putem fi îngenuncheați niciodată. Va veni strigătul pădurii, iar ”pădurarul” va urla: ”Ieșiți afară, ieșiți afară! Și cereți-vă dreptatea”.

Plecarea în afară mi-a făcut să-mi fie mai mult dor de România. Mirosul, foșnetul porumbului vara, cu praful, cu toată starea românească… Noi ne-am riscat viața să fug în Occident, dar n-aș fi făcut asta dacă mi se dădea voie să merg să cânt afară. Mi-a fost teamă că nu voi mai putea reveni niciodată în țara mea.

Noi n-am fugit de foame, aici, în România, eram închis în colivia de aur! Voiam să transmit cine sunt. Germania a fost o închisoare în libertate. Aveam tot ce-mi trebuie, dar nu aveam hrană sufletească. Eu când m-am întors după 1990 nu mai existau mama, bunicii, nu aveam nici cruci la morminte. Apoi, taică-miu s-a prăpădit și el. Eu dăruiesc ceva, ca să mi se întoarcă. Așa e și cu banii, dau, dar îmi vin înapoi cumva! Banii au venit la mine, nu i-am căutat eu!

Am venit cu Sergiu Celibidache și-am adus tone de ”ajutoare”, peste tot în țară, am vrut să fac ceva imediat după 1990, în acea iarnă după Revoluție. Am trecut pe la Iași și mi-am luat ”la revedere” de la copilărie, de la casa aia”, a mai zis artistul.

Citește și

Raluca Turcan despre eliminarea pensiilor speciale: ”Heirupismul să fie scos. Nu se poate!”