Adrian Despot, 45 de ani, rocker rebel, om de televiziune, tată a doi copii, o fată și un băiat, și-a dezvăluit temerile, întrebările, promisiunile în cadrul unui interviu oferit într-o perioadă tulbure pentru industria muzicală și nu numai.
“Îmi lipsesc concertele, îmi lipsesc drumurile cu formația, îmi lipsesc fanii, îmi lipsesc oamenii. Făcând chestia asta de 25 de ani, în fiecare săptămână, simt că mi-a fost furată o bună parte de viață.
Am încercat să rămânem activi, într-o primă fază, am scos un vinil, am inventat o poveste și am trecut în digital. Am făcut un joc, o aplicație gratuită, un turneu Vița de Vie, sunt 17 nivele, adică 17 orașe. Am zis că dacă nu putem să plecăm în turneu în viața reală, hai să inventăm o viață virtuală în care să fim alături de fani.
E foarte mișto când creativitatea te ține viu, te scoate din locul ăsta rău, pe care îl numim realitate, și te transpune într-o altă parte. Este terapeutic, e o mare căutare, dar într-un final am constatat pe propria-mi piele că am nevoie și de cineva căruia să-i împărtășesc melodia.
Tot timpul fac comparații cu un moment zero al meu, când eram în camera părinților, în cameră extrem de mică, eram eu cu chitara, în universul meu, nu aveam nevoie de faimă, nu aveam nevoie de bani, nu căutam toate lucrurile astea, găsisem un miracol și încercam să mă joc cu el. În timp, mă tot întorc la momentul ăsta zero, ca să-mi readuc aminte cine sunt, ce vreau de la muzică, să nu mă las păcălit de numărul de fani, de vânzarea de albume, de aparițiile la tv și așa mai departe.
Problema este că acum, ajuns la o oarecare vârstă, constat din cauza pandemiei că nu mai este suficient să compun, să creez, am nevoie de omul din fața mea căruia să-i spun toate lucrurile alea. Chestia asta ne lipsește teribil”, a povestit Adi Despot, în cadrul unui interviu acordat psihoterapeutului Beatrice Stăncioiu.
“Sunt uimit că s-a putut întâmpla chestia asta. De multe ori am impresia despre noi că suntem un fel de experiment social. Realizez că nimic din ce am făcut nu a fost foarte ușor, realizez că sunt foarte multe piedici de care ne-am lovit și practic, la jumătatea anilor ’90, se punea pe picioare o mișcare culturală alternativă.
Am fost foarte mulți tineri care am pornit în această cursă muzicală. Din fericire pentru noi, din păcate pentru statistică și industrie, suntem ultima formație profesionistă de rock din România, în sensul că toți ceilalți colegi din alte trupe lucrează în corporații, pentru un patron, ajung acasă, copii, viața de familie, muzica le rămâne prea puțin. Pe de o parte sufăr pentru ei și vreau să dau celor din spatele meu un exemplu că se poate, trebuie doar să insiști ca un nebun. Este inconștiență, nu curaj. Noi ne-am asumat-o”, a comentat artistul Adi Despot.
Cântărețul a recunoscut că s-a luat la “trântă” cu orgoliul și, dintr-un tânăr “ciufut, mereu cu căștile pe urechi” a devenit un adult dornic de cunoaștere, cu “capul în nori, dar cu picioarele pe pământ”.
“Orgoliul meu nu mai poate să fie călcat în picioare pentru că are pe el urmele bocancilor mei, pentru că efectiv m-am strivit, mi-am strivit egoul, am încercat să-l omor cu totul, pentru că mi-am dat seama că funcționează împotriva ea. Dar nu am căzut în partea cealaltă, nu am devenit un om total neorgolios, riscul este ca – în momentul în care renunți la orgoliu – ceilalți să te calce în picioare, pentru că ești un om liber de orgoliu, dar este o luptă de o viață.”, a dezvăluit Adi Despot.
Adi Despot spune că societatea luptă împotriva încrederii de sine, iar singurele modele pe care le are sunt copii, pe care îi consideră ființe extraodinare.
“Viața m-a trântit în toate extremele, am fost sus și jos de atât de multe ori, încât am reușit să mă țin în zona de mijloc, cu capul în nori și cu picioarele pe pământ. Mi-am făcut un jurământ din ăsta sacru că o să fac muzică până la sfârșit. Asta e o mare frustrare a mea, ne naștem și nu avem încredere în sine. Suntem un popor fără încredere în noi, cred că și societatea românească luptă împotriva noastră. Ador copiii, este unul dintre cele mai liniștitoare lucruri la care pot participa din exterior! Copiii, până în 10 ani, care se joacă cu mașinuțe, care zâmbesc părinților, miracolul ăla din ochii lor, au încredere oarbă în părinți, descoperă viața și fiecare descoperire este fascinantă, pentru ei. Pe măsură ce înaintăm în viață, se duce dracu’ tot, devenim niște roboței negri, ne întunecăm, capul îl ținem în pământ, viața noastră devine o rutină îngrozitoare, din care nu mai putem să ieșim. Dacă am putea să păstrăm în noi partea aia de copilărie, de descoperire perpetuă a lumii, și de bucurie, wow, ce ființe extraordinare am fi!
Viața este foarte, foarte scurtă, este atât de scurtă și mi se pare o irosire de timp să ne petrecem viața imitând alte personaje. Suntem extrem de diferiți, fiecare are nevoie de medicamentul lui, de antidotul lui. Eu am reușit să supraviețuiesc prin muzică, mi-am luat muzica de Biblie, am început să studiez versuri, note, armonii, structuri muzicale, prin intermediul lor am descoperit lumea. Studiind muzica constați că regulile de bază ale muzicii sunt foarte apropiate de anumite reguli biblice.”, a dezvăluit Adi Despot.
“S-au schimbat foarte multe, am reușit să găsesc metodele care să mă facă funcțional după Colectiv. Xanax nu a funcționat, absolut nimic nu a funcționat, în afară de familia strânsă în jurul meu și bucuria pe care o găseam pe stradă în ochii copiilor mici care au renașterea în ochi. În urma experienței Colectiv am ajuns la concluzia că viața este îngrozitor de scurtă și, atât timp cât sutem aici, ar trebui să le mulțumim mai mult oamenilor din viața noastră”, a spus Adi Despot.
Citește și
Gigi Becali, refuzat de Vlad Voiculescu: ”5-6 luni a stat în vamă. E nenorocit virusul ăsta”
