Victor Rebengiuc continuă să-și practice meseria de actor la 90 de ani.
Unul dintre maeștrii teatrului românesc, cu zeci de roluri memorabile și în filme, Rebengiuc a developat momente memorabile din viața sa, în cadrul unui interviu acordat lui Mihai Bobonete, în podcast-ul „Da Bravo”.
Marele actor a învățat să citească la 4 ani
Bunicul i-a fost și tată, și mentor, iar bunica sa, prima învățătoare. „S-a ocupat foarte mult de noi. Eu la 4 ani știam să citesc și să socotesc! Bunica mea m-a învățat. Citeam ziarul în mod curent, nu aveam probleme. Ea punea, săraca, când mâncam la prânz, un ziar ca să nu se păteze fața de masă.
Eu, în timp ce mâncam, citeam ce vedeam acolo. Mă certa mereu, «nu mai citi, mă, mănâncă acolo!», iar eu îi spuneam că mănânc, dar tot mai aruncam un ochi. Știam tot ce se întâmpla în anii ‘40.
La un moment dat schimba ziarele, le punea invers. Citeam și așa, că mă obișnuisem oricum”, a relatat, amuzat, maestrul.
Rolul de bunic: „Un cadou”
„Vorba cuiva: «Dacă știam că nepoții sunt așa de mișto, îi făceam pe ei mai întâi». Pe Tudor l-am iubit și îl iubesc în continuare. Copilăria lui a fost grija mea ca el să aibă un tată pentru că eu nu am avut și nu am găsit niciodată un tată. Am vrut să știe sigur că are un tată și că tatăl ăsta îi poate fi de ajutor când are el nevoie”, a povestit la podcast actorul.
„Nepoțelul a fost un cadou nemaipomenit pentru mine. Am mers cu el la munte pentru că nu putea fiul meu. Cel mic lucrează de dimineața până seara. Are exerciții de făcut la nu știu ce materie.
Este cu olimpicii, are medalii. Învață. Are 15 ani. Și când era mai mic, îl duceam la grădiniță, îl luam. M-am dus cu el să se dea în tobogan. Nu îndrăznea să se urce pe scara aia și-mi cerea să-i dau mânuța”, a povestit emoționat.
Citește și