Viața Sfintei Anastasia, sărbătorită pe 22 decembrie

Sunt tot mai mulți părinți care își botează copiii cu numele Anastasia, dar puțini știu că aceasta este sfântă în calendarul ortodox și este prăznuită înainte de Crăciun, pe 22 decembrie.

Viața Sfintei Mucenițe Anastasia

Sfânta Anastasia a viețuit în vremea împăraților Deciu(250-253) și Valerian (253-260). Aceasta a fost o nobilă romană foarte bogată. Pentru că făcea parte dintr-o familie de rang înalt, tatăl ei o va căsători cu Pomplius, un tânăr care provenea dintr-o familie cu renume. Trecerea ei la creștinism s-a datorat lui Hisogon. Tot el va fi și persoana care o va îndemna să se roage pentru mântuirea soțului ei,

Din sfaturile pe care Hrisogon i le împărtășea Sfintei Anastasia amintim:

”Totdeauna înaintea luminii merge întunericul, după boală se întoarce sănătatea și după moarte se făgăduiește viața. Cu un sfârșit se încheie cele potrivnice ale lumii, ca și cele cu bună norocire, astfel încât nu prin nevoi să domnească deznădăjduirea, nici prin bucuria cea deșartă, înălțarea.

Una este marea pe care umblă bărcile trupurilor noastre și de o cârmă se conduc sufletele noastre prin înotare. Bărcile unora fiind tari, trec valurile fără vătămare, iar ale altora fiind slabe, chiar la țărm sunt aproape de înecare, căci aproape este vremea ca să piară cei ce nu cugetă a veni la țărm mântuitor.

Iar tu, o, slujitoarea lui Hristos, cea fără de prihană, leagă-te cu tot gândul de Crucea lui Hristos și te pregătește spre lucrul Domnului și, după ce vei sluji, după dorința ta, cu mucenicească prăznuire, vei trece către Hristos” (Viețile Sfinților pe luna decembrie)

Deși avea o avere impresionantă, Sfânta Anastasia se îmbrăca de multe ori în haine sărăcăcioase și mergea în ascuns în temnițele împăratului Dioclețian pentru a-i cerceta pe creștinii închiși pentru credința în Hristos. Acestora încerca să le aline suferințele, oferindu-le hrană și cele necesare pentru rănile provocate de torturi.

După moartea soțului, își împarte averea săracilor și își dedică întreaga viață slujirii celor bolnavi. Ajunge ca prin puterea rugăciunii să-i tămăduiască și pe cei otrăviți, Acea și cunoștințe medicale și cu ajutorul lor și alea rugăciunilor, tămăduia rănile celor torturați pentru credința în Hristos.

”Aceasta îi era ei spre mare bucurie și veselie, de a sluji cu osârdie, ca Însuși lui Hristos, acelora care patimeau pentru mărturisirea numelui celui preadulce al Domnului, Pentru aceasta cu tot cugetul se îngrijea, în toate chipurile se sârguia și întru aceasta cu toată tăria, biruind neputința firii sale, cu tăria sufletului, cu bărbăția și dragostea către Dumnezeu și către cei de aproape, iar mai vârtos către Sfinții pătimitori, care totdeauna sunt aproape de Dumnezeu, despre care zicea împreuna că David: iar mie foarte îmi sunt cinstiți prietenii tăi, Doamne.” (Viețile Sfinților pe luna decembrie)

Deși avea cetățenie romană și ar fi trebuit să fie omorâtă prin decapitare din cauza persecuțiilor, executarea ei s-a făcut prin ardere. A fost îngropată de Apolinaria în grădina casei sale. După sfârșitul persecuțiilor aduse de Dioclețian, creștinii au ridicat pe locul mormântului ei o biserică.

Citește și:

Biserica suspendată din Cairo, de neratat în Egipt