Viața Sfântului Vasile de cel Mare. Semnificația numelui

Sărbătoare mare pe 1 ianuarie. Sfântul Vasile cel Mare este sărbătorit în Biserica Ortodoxă în prima zi a anului, dar și pe 30 ianuarie, alături de Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, în cadrul sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi.

Viața Sfântului Vasile cel Mare

Sfântul Vasile s-a născut în anul 330, în Capadocia, într-o familie numeroasă. A avut patru surori și patru frați. Cinci dintre cei nouă au devenit sfinți în calendarul Bisericii Ortodoxe, alături de părinții lor, Vasilie, Emilia și Macrina cea Bătrână, bunica Sfântului Vasile. Doi dintre frații săi au ajuns episcopi: Grigorie de Nyssa și Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfânta Macrina cea Tânără, a ajuns un model de viață ascetică.

Temelia eduației sale este pusă de tatăl său, Vasile, profesor de retorică la Neocezareea în Pont, fiu al Sfintei Macrina cea Bătrână și elev al Sfântului Grigorie Făcătorul de Minuni.

A studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol și Atena, însușindu-și tot ceea ce era mai bun din cultura păgână. În anul 356 revine în țară și devine profesor de retorică.

Ulterior părăsește cariera de profesor și intră în monahism. Prima formă de monahism pe care Sfântul Vasile a studiat-o a fost cea urmată de ucenicii episcopului Eustatiu de Sevasta, însă, nu sta regăsit în monahismul predicat de acesta.

Călătorește pentru cunoașterea monahismului în Siria, Palestina, Egipt și Mesopotamia. Planul de organizare a vieții monahale l-a alcătuit după anii petrecuți alături de ucenicii Sfântului Pahomie cel Mare și de anahoreții care trăiau după regulile Sfântului Antonie cel Mare.

Acest plan a fost pus în practică la Annesi, un vechi domeniu al familiei sale, din vecinătatea râului Iris. Viața ascetică de la Annesi se schimba după venirea în acel loc a Sfântului Grigorie de Nazianz. Se construiesc noi chilii, iar munca este împletită cu studiul și cu rugăciunea.

A scris Regulile vieții monahale și a pus bazele Filocaliei cu Sfântul Grigorie. Regulile monahale ale Sfântului Vasile au rămas în Biserica de Răsărit temelia organizării vieții mănăstirești. În Apus, ele au circulat în traducerea făcută de Rufin de Aquileia și au fost cunoscute de Sfântul Cassian și Sfântul Benedict, legiuitori monahali apuseni.

Deși Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre cei mai mari organizatori ai monahismului, el nu a disprețuit familia și căsătoria. El spune: ”Dumnezeu, care poartă grijă de mântuirea noastră, a împărțit viața oamenilor în două feluri de viețuire, adică în viața de căsătorie și în cea de feciorie, așa încât cel care nu poate să ducă lupta fecioriei să-și ia femeie (soție) legiută, cunoscând că i se va cere făgăduința de înfrânare, sfințenie și asemănare cu sfinții care au avut soție și au crescut fii”.

Sfântul Vasile cel Mare a fost un practicant prin excelență al milosteniei. Dragostea sa față de semeni s-a concretizat mai ales în așezământul filantropic, numit de credincioși Vasiliada. Acest așezământ a fost construit la marginea Cezareei. Aici au fost adunați cei înfometați și abandonați, spre a fi hrăniți. Potrivit cercetătorilor, fiecare boală își avea rezervată clădirea și personalul necesar pentru îngrijire.

Sfântul Vasile cel Mare a plecat la Domnul pe 1 ianuarie 379.

Semnificația numelui Vasile

Numele Vasile este foarte răspândit în toată lumea creștină. Acesta provine din grecescul basileios, care la rândul lui stă în legătură cu basileos, ”rege”, ”Împărat”, ”bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius. În Românie e curentă forma Vasile (s-a renunțat la vechiul Vasilie), cu prescurtarea populară Sile. Feminine ca Vasila sau Vasilca se mai întâlnesc foarte rar, fiind preferat numele Vasilica. Diniminutivele mai frecvente sunt Sica sau Vali.

Citește și:

Simona Halep știe ce vrea de la 2020. Ce prioritate are și ce vrea de la ea în noul an