Ziua de 11 aprilie aduce o sărbătoare cu cruce roșie în calendarul creștin-ortodox. Sfântul Calinic de la Cernica a fost primul sfânt canonizat și a adună, de obicei, mii de credincioși în fiecare an la Mănăstirea Cernica, unde se află moaștele sale. Creștinii veneau și aduceau flori și se rugau. Anul acesta e doar o excepție… Tot astăzi este și sâmbăta lui Lazăr și se pomenesc morții.
Viața Sfântului Calinic de la Cernica
Sfântul Calinic s-a născut la Bucureşti, pe 7 octombrie 1787, din părinţi români, cu frică de Dumnezeu, şi a primit la Sfântul Botez numele de Constantin. La 20 de ani, tânărul și-a îndreptat paşii către mănăstirea Cernica, unde a fost primit cu dragoste părintească de către stareţul Timotei, ucenic al Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica, şi care l-a învăţat Rugăciunea lui Iisus şi ascultarea.
După un an de osteneli şi de ascultare duhovnicească, a fost tuns în călugărie, schimbându-i-se numele în Calinic. Apoi, peste o lună, s-a învrednicit să fie hirotonit ierodiacon. Sfântul Calinic a vieţuit în mănăstirea Cernica 43 de ani, nevoindu-se zi şi noapte, în post şi în rugăciune, în muncă şi smerenie, în răbdare şi în dragoste.
Drept aceea, după cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a primit şi sfinţitorul har al preoţiei (1813), iar după alţi cinci ani, a fost ales de sobor, în anul 1818, stareţ al chinoviei de la Cernica, pe care a cârmuit-o, cu multă iscusinţă, timp de 32 de ani (1818-1850), săvârşind multe fapte vrednice de laudă.
A ctitorit biserica Sf. Gheorghe, stăreţia şi bolniţa din Mănăstirea Cernica, biserica Sf. Treime şi biserica cimitirului din Mănăstirea Pasărea, biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpina unde a înfiinţat o şcoală, precum şi câteva biserici în parohii de sat.
În anul 1850, Preacuviosul Calinic a fost ales şi sfinţit episcop al Râmnicului Vâlcii, unde a săvârşit fapte mari şi a împlinit multe din lipsurile acestei eparhii. Cu nespusă râvnă şi osteneală, a zidit din temelie biserica Episcopiei, împodobind-o cu pictură şi odoare scumpe şi a dat viaţă nouă tiparniţei bisericeşti, scoţând la lumină multe cărţi de slujbă şi de zidire sufletească. Dorul de viaţă pustnicească l-a îndemnat să zidească o biserică la Schitul Frăsinei, cu toate chiliile dimprejur, pentru adăpostirea părinţilor dornici să ducă o viaţă sihăstrească, după pravila călugărilor din Muntele Athos, statornicită aici de acest fericit ctitor.
Sfântul Calinic s-a mutat la Domnul, în ziua de 11 aprilie 1868, în Sâmbăta cea Mare. A fost îngropat, după dorinţa sa, în tinda bisericii Sfântul Gheorghe, pe care a ctitorit-o. Cei ce l-au cunoscut spun că avea trup firav şi era senin la faţă. Umbla mereu cu capul plecat, vorbind domol şi liniştit, iar la fire era nespus de bun, milostiv şi darnic cu toţi. A tămăduit și bolnavi, a fost mângâiere pentru săraci și văduve.
11 lucruri neștiute despre Sfântul Calinic de la Cernica:
1. S-a născut și a crescut în București și a avut 3 frați.
2. Numele lui de mirean a fost Constantin.
3. A fost botezat de soția Banului Barbu Văcărescu în Biserica ”Sfântul Visarion” din București.
4. A înființat la Râmnic o tipografie ”Kallinik Rîmnik” pe care a donat-o ulterior Consiliului Municipal al orașului Râmnicu Vâlcea
5. A ctitorit Schitul Frăsinei, unde a rânduit regula de viețuire atonită. A ridicat în total 7 biserici și 3 paraclise.
6. A construit o școală în Câmpina.
7. A cerut clerului să scrie și să vorbească doar în limba română.
8. A fost un iubitor al literaturii, a scris: versuri, cronică, istoria Mănăstirii Cernica și îndreptare duhovnicești.
9. Mărturii contemporane atestă că sfântul avea darul tămăduirii de boli, al cunoașterii gândurilor și al intuirii unor evenimente din viitor.
10. Sfântul Calinic a fost înștiințat de Patriarhul Chiril al Ierusalimului că ajunsese foarte cunoscut și în Țara Sfântă pentru minunile sale.
11. Pentru că nu a adunat pe parcursul vieții averi, testamentul Sfântului Calinic a cuprins doar cărți.
Citește și:
Suma IMENSĂ aprobată de Comisia Europeană pentru România. La ce vor fi folosiți banii