Vali Moraru, 50 de ani, este moderatorul celei mai longevive emisiuni sportive, din 8 noiembrie 2010 la Digi Sport.
”Nu sunt genul care se relaxează ”ieșind” undeva. Prefer acasă. La mine sau la prieteni. Să stăm de vorbă, să glumim, să ne ironizăm, să ascultăm muzică, să mâncăm ceva bun și să asortăm totul cu un vin la fel de bun”, a mărturisit ieșeanul într-un interviu extins pentru Fanatik (detalii aici).
”Copiii mei sau prietenii lor mă mai întrebau de ce eu plec la serviciu când ceilalți părinți ajung acasă. Le explicam că acei părinți vor să se uite seara la televizor, așa că eu trebuie să fiu la serviciu când ceilalți l-au terminat deja.
Nu e ușor. Când termin o emisiune la unu noaptea, adorm cel mai devreme pe la trei… A doua zi „simt” orele înaintate… Inevitabil, viața de familie e afectată. Așa că încerc să trăiesc la maximum cu familia fiecare seară liberă”, a continuat Vali Moraru.
Vis: emisiune zilnică de 5 minute cu Hagi
”Aș vrea o rubrică zilnică de cinci minute cu Gică Hagi. Știu că n-aș apuca să zic mare lucru, dar mi s-ar părea important ce ne zice el.
Apoi, cred că e nevoie de un Cristi Chivu implicat și pe la noi, măcar cu vorba. Am mai avea nevoie și de ochiul critic al lui Ilie Balaci, Dumnezeu să-l odihnească! Am avea nevoie și de Ladislau Boloni, știu asta, dar nu s-ar uita lumea la el. Deși ar spune lucruri, n-ar vorbi aiurea”, a mai spus Moraru.
”Cu Gigi Becali te poți înțelege”
”Care a fost cel mai dificil invitat, interlocutor, din studio sau de la telefon pe care l-ai avut?”, a fost chestionat jurnalistul.
În niciun caz Gigi Becali! (râde) El nu este un interlocutor dificil. Te poți înțelege cu el. Dacă depășește o limită, cum s-a întâmplat de câteva ori, prefer să-i închid telefonul. N-o fi frumos, dar e preferabil decât să-i suportăm, și eu și telespectatorii, ieșirile în decor.
Cel mai dificil e să vorbești cu cineva în direct prin telefon după ce a… „consumat” ceva înainte… Mi s-a întâmplat demult cu un fost mare internațional, nu o să-i dau numele, îl prețuiesc prea mult pentru ce-a însemnat ca jucător. Și nu a fost singurul…
Cel mai recent mi s-a întâmplat cu Augustin Călin, când vorbeam despre problemele de la Clinceni. Am încercat de vreo cinci ori să obțin răspunsul la o întrebare. Nu am reușit. Am renunțat, nu avea rost să mai insist.
Dar cel mai plăcut?
– Printre cei mai plăcuți… dincolo de cei care vin des în emisiune pentru că sunt colaboratori… i-aș remarca pe Walter Zenga, Adrian Mutu, Cristi Chivu, Edi Iordănescu, Gică Hagi, Mirel Rădoi, Florin Lovin… Ai ce vorbi cu ei. Sunt mai mulți, din fericire… Fac o nedreptate amintind doar câțiva”, a declarat ziaristul.
”Portretele” minimaliste ale colaboratorilor
Radu Paraschivescu – savuros
Ilie Dumitrescu – profesionist
Ionel Dănciulescu – calm întruchipat
Gabi Balint – alternează perfect seriozitatea cu umorul
Daniel Pancu – pasionat
Daniel Stanciu – obositor de implicat
Narcis Răducan – driblează orice
Marius Niculae – prea civilizat
Ianis Zicu – interlocutor bun, o mare speranță în antrenorat
Remus Răureanu – informator
Decebal Rădulescu – un rău mai mult decât necesar
”Pe la 10 ani am început să țin cu Dinamo”
”Am fost la primul meci pe stadion la vreo cinci ani… la Iași… Am rămas cu o afinitate pentru Politehnica de atunci. Apoi, la Vaslui, țineam cu Vasluiul la derby-urile cu Iașiul. (râde)
Pe la 10 ani am început să țin cu Dinamo. Fratele meu ținea cu Universitatea Craiova așa că trebuia să-i fac opoziție, nu? (râde) Când am făcut eu ochi în fotbal, Craiova și Dinamo erau cele mai puternice. Le admiram pe amândouă…
Am ținut și țin cu tot ce este fotbal de valoare. Vorbind de confruntări interne, am ținut cu Dinamo, cu Țețe Moraru, cu Săpăligă, Dragnea, Augustin, Țălnar, Orac. Apoi, cu echipa senzațională a lui Mircea Lucescu, cu Stelea, Rednic, Ando, Klein, Sabău, Mateuț, Răducioiu, Lupu, Lupescu… hai, că zic toată echipa! (râde)
Și țineam cu toate echipele românești în cupele europene. Așa am fost crescut. Abia mai târziu am observat că, pentru unii, e o blasfemie să ții cu altă echipă decât a ta în Europa…
Am ținut și cu Steaua în campania incredibilă din ’85 – ’86. Și cu Craiova în ’83, și cu Dinamo în ’84. Am avut norocul să prind cel mai bun deceniu din istoria fotbalului românesc la nivel de club. Apoi, l-am prins și pe cel mai bun la nivelul echipei naționale.
După ’90, m-am repliat puțin. Mi se părea o butaforie fotbalul pe care îl mai aveam la nivel de club. Mă concentram mai mult pe națională. Am mai ținut și cu Vasluiul când a venit în prima ligă și a propus un fotbal foarte frumos.
”Fuziunea lui Dinamo 1948 cu CS Dinamo nu este o soluție”
Poate promova Dinamo sezonul acesta?
– Dinamo să promoveze?! Măcar să nu retrogradeze. Și să termine sezonul…
Fuziunea cu CS Dinamo, echipa clubului sportiv Dinamo, cea din Liga 3, poate fi o soluție?
– Nu. Este foarte complicat, dacă nu chiar imposibil.
Acum cu ce echipă ții? Sincer, că nu spun nimănui…
– Sincer? Cu… niciuna! Sincer! Am trecut de faza în care să fiu suporter. Cred că sunt lucruri mai importante în viață decât să ții cu vreo entitate care pretinde că ar fi echipă de fotbal. Am rămas și sper că voi mai rămâne suporter al echipei naționale.
Dar în străinătate ai o echipă preferată? În afară de Liverpool, că de asta știe toată lumea…
– (râde) Mai am ceva sentimente și pentru Milan, în amintirea acelui Milan de la sfârșitul anilor ’80”, a mai spus Vali Moraru.
Citește și
Părerea lui Virgil Popescu: ”Cred că nu va creşte peste 9 lei/litru”
