În ziua de 9 martie a fiecărui an sunt prăznuiţi Sfinţii 40 de Mucenici. Preoţii fac pomeniri pentru sufletele morţilor care au plecat neîmpărtăşiţi, iar femeile împart mucenici sau bradoşi, varietăţi de preparate din cocă sau aluat de cozonac în forma cifrei opt sau a infinitului, ceea ce semnifică speranţa pentru un nou început şi renaşterea.
Simbolistica
„Să ştiţi că aceşti 40 de colăcei împletiţi simbolizează cele 40 de cununi care le-au luat din cer pentru credinţa şi răbdarea lor. Sunt făcuţi din pâine dulce şi în formă de 8, pentru că acest semn simbolizează veşnicia şi dulceaţa vieţii veşnice din ceruri”, arată arhimandritul Cleopa Ilie („Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”).
Obiceiuri populare
Potrivit lucrării „Ghidul sărbătorilor româneşti” (Irina Nicolau, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998), „femeile fac măcenici pe care îi numesc sfinţişori sau bradoşi”.
Aceştia sunt în formă de om (opturi) sau de albină, iar femeile îi duc la biserică şi îi împart la săraci. „Tot acum fac un fel de turtă în chip de om fără ochi, numită Uitata. Ea se dă copiilor s-o mănânce cu miere şi se face pentru morţii care, din greşeală, n-au fost pomeniţi peste an. De Măcenici se fac şi focuri din gunoiul strâns din casă şi din curte. Tinerii sar peste foc. Cu o cârpă arsă, se afumă gospodăria (…)”, indică sursa citată.
Printre obiceiurile practicate cu ocazia acestei sărbători, se înscriu şi unele specifice ritualului de An Nou. Cel mai răspândit dintre acestea este reprezentat de prepararea mucenicilor, cunoscuţi şi sub denumirile de Sfinţi, Sfinţişori, Brădoşi, Mucenici.
În amintirea celor 40 de mucenici din Sevastia, gospodinele din Moldova pregătesc colaci copţi, sub forma cifrei 8, din aluat de cozonac, unşi cu miere şi cu nucă. În Dobrogea şi în Muntenia, mucenicii, de dimensiuni mai mici, dar tot sub forma cifrei 8, sunt fierţi în apă cu zahăr, scorţişoară şi nucă, simbolizând astfel lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici. Mucenicii sunt consumaţi după ce au fost duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi.
Atât mucenicii preparaţi din cocă şi fierţi în siropuri pregătite cu miere şi nucă, dar şi bradoşii preparaţi din aluat, însiropaţi cu miere şi peste care se presară nucă se fac în forma infinitului sau a cifrei opt, ceea ce semnifică speranţa şi renaşterea şi sunt daţi de pomană copiilor, celor mai în vârstă din familie, dar şi vecinilor sau trecătorilor pentru sufletele celor decedaţi care au plecat neîmpărtăşiţi.
La Giurgiu, femeile prepară mucenici sau bradoşi, pe care îi duc apoi în coşuri din nuiele împletite şi aşezate pe ştergare albe, cusute în casă, la biserică sau chiar la căminele culturale, unde se întrec în prezentarea acestora.
La finalul slujbei de pomenire făcute de preoţi, femeile adaugă în coşuri şi alte preparate făcute în casă – plăcinte sau bucăţi de carne stropite cu vin, pe care le împart apoi pentru sufletele celor adormiţi, pentru că urmează Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi şi lăsatul secului de carne pentru Sfintele Sărbători ale Paştelui.
Tot această zi este considerată şi o zi a renaşterii sau un nou început pentru natură, pentru că este şi ultima zi a babelor şi se spune că vine primăvara şi s-a încheiat cu capriciile vremii, iar ogorul urmează să fie pregătit pentru însămânţările de primăvară.
Pahare de vin
Tot în această zi, sunt aprinse focurile de Măcinici în curţi şi grădini, în faţa caselor şi pe câmp, sunt purificaţi oamenii şi animalele prin stropirea cu apă sfinţită, se fac observaţii şi previziuni meteorologice, este scoasă mierea de albine din stupi sau sunt tăiate primele corzi de viţă-de-vie, notează Ion Ghinoiu, în volumul ”Sărbători şi obiceiuri româneşti” (2002).
În toate comunităţilor rurale, la 9 martie, exista obiceiul de a se scoate plugul la arat. De asemenea, tot în ziua de 9 martie se făceau numeroase pronosticuri meteorologice. Se spunea că pământul îngheţat în această zi prezicea o toamnă fără brume, iar dacă pământul nu era îngheţat, bruma din toamnă avea să cadă devreme. Astfel, oamenii ştiau cum să-şi planifice muncile câmpului. Tot în această zi se spune că se deschid mormintele şi porţilor Raiului, pentru ca sufletele morţilor să revină printre cei vii.
Potrivit www.crestinortodox.ro, în credinţa populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, lăsând loc zilelor moşilor.
De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura şi să intre gerul.
Povestea mucenicilor
Numele celor 40 de sfinţi sărbătoriți pe 9 martie sunt: Kirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantis, Iulian, Lisinie, Aghie, Altie, Flavie, Acachie, Eodit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gae, Leontie, Atanasie, Kiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filactimon, Severian, Andion, Meliton şi Aglae.
Sfinţii 40 de Mucenici, care au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creştinilor, erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Ei erau de origine nu doar romani, ci şi greci şi armeni, conform portalului www.crestinortodox.ro.
Aflând despre credinţa lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Pentru că au refuzat să facă acest lucru, cei 40 de mucenici au fost întemniţaţi timp de opt zile şi supuşi la chinuri, după care guvernatorul Armeniei i-a condamnat la moarte prin îngheţare, în lacul Sevastiei.
Citește și
Dan Negru face dezvăluiri după ce Simona Halep primit marea veste: „De patru ori mai mulți bani!”