Sorcova vesela este unul dintre cele mai cunoscute cântecele de către cei mici. Îl cântă cu veselie în fiecare an în casele celor dragi, iar la schimb primesc bomboane și fructe.
Legenda celui mai cunoscut colind de Anul Nou este marcat în comunitatea românească de urarea cu plugușorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilca și de jocurile mimice cu măști de animale sau personaje țărănești.
Originea Sorcovei
Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei străvechi, precreștin, dar care, în timp, a ajuns să facă o casă bună cu creștinismul. Cântecele respective atrag norocul sau binecuvântarea asupra oamenilor și gospodăriilor, pentru tot anul care urmează. Trebuie spus că Plugușorul și Sorcova sunt legate de înnoirea anului, neavand nici o legătură cu ciclul religios al Crăciunului, potrivit crestinortodox.ro.
”Sorcova vesela”, aşa cum se numeşte cântecelul astăzi, nu a avut întotdeauna aceeași versiune. Se spune că, încă din cele mai vechi timpuri, de prin anul 46 î.Hr., când Anul Nou începea la 1 martie, exista obiceiul de a colinda din casă în casă cu ramuri de măslin, în semn de pace, sau de laur, în semn de onoare.
Mai târziu, se colinda cu mlădiţă înmugurită de măr, care se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei şi care, până în ziua de Sfântul Vasile, era înflorită.
Cu sorcova se bătea de trei ori umărul persoanei pe care o colindai, pentru a aduce noroc şi sănătate în noul an. Despre originea cuvântului ”sorcovă” se spune că provine din bulgărescul ”surov”, care însemna verde-fraged.
Apariția sorcovei la noi – legende
Una dintre legende vorbeşte despre Sfântul Vasile, care l-a rugat pe Dumnezeu să-i dea şi lui o zi, iar Dumnezeu i-a dat cea dintâi zi a anului, Anul Nou.
De bucurie, Sfântul Vasile a luat un clopoţel şi a legat la toartă o crenguţă de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să-i ureze.
Astfel s-a născut obiceiul sorcovitului. O altă legendă spune că, în seara de Anul Nou, Sfântul Vasile stătea la fereastră şi îşi scria viaţa cu lacrimi în ochi. Dracii îl necăjeau zdrăngănind la geam cu un clopot.
Cum se face sorcova
Sorcova este, la origini, o nuia pe care fiecare copil o decorează după bunul plac, fie cu flori, hârtie colorată sau chiar ciucuri. Sorcova se face din hârtie creponată colorată, din care se vor forma florile care se prind cu o bucată de sârmă. La final, florile se lipesc de o mică șipcă de lemn.
Obiceiul popular românesc, mersul cu sorcova vesela, este practicat în fiecare an pe data de 1 ianuarie. Bagheta magică cu care cei mici merg din casă în casă este însoțită și de o urare.
Superstiţii legate de obiceiul cu sorcova vesela
Cu sorcova merg doar copiii, deoarece ei sunt puri, nevinovaţi şi urările lor se împlinesc;
Dacă în dimineața de Anul Nou te sorcoveşte un băiețaş, urările se vor împlini mai repede decât dacă te sorcoveşte o fetiţă;
Sorcova făcută în casă este mai „eficientă” decât cea cumpărată;
Nu este bine să rămâi nesorcovit, că nu-ţi merge bine tot anul;
Nu este bine să laşi nerăsplătită osteneala urătorilor.
Citește și
Amintirile lui Mircea Badea: ”De ziua mea, eram șomer și muritor de foame”
