Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul a lăsat mai multe învățături despre cum trebuie oamenii să trăiască și să simtă cel mai frumos sentiment de pe pământ, iubirea.
”Celălalt simte și e atras”
”Tu iubește-i pe toți și roagă-te tainic în sine-ți. Revarsă-ți iubirea peste toți. Va veni ceasul când vei iubi fără greutate. Și vei simți că toți te iubesc. Fericit e omul care a învățat să-i iubească pe toți în chip tainic. Nu cere de la ceilalți iubire, nici nu-i pasă dacă-l iubesc.
Iubirea noastră îi mișcă pe ceilalți și îi câștigăm. Când iubim, socotim că le oferim ceva celorlalți, pe când, de fapt, ne oferim nouă înșine. Iubirea are nevoie de jertfe. Să jertfim smerit ceva al nostru care, în realitate, e al lui Dumnezeu.
”Mă iubești? Ah, nu mă iubești, o văd, nu te uiți la mine…” Acestea sunt lucruri foarte dezonorante. Cuvântul ”Te iubesc” nu e unul onorant, nu se rostește. Se câștigă în tăcere prin personalitatea pe care ți-o cultivi. Te zidești și celălalt devine nebun după tine. O cultivi și, mai mult, te gândești cum să o ascunzi. Însă celălalt simte și e atras.
Dacă iubești fără să ceri iubirea celorlalți, cu toții vor veni în preajma ta. E un lucru tainic. Îi vei iubi în chip tainic, ei vor înțelege și îți vor trimite chiar și de departe sentimentele lor bune. Ai înțeles? Să iubești dezinteresat!
Când iubirea noastră este în Hristos, îl dorim pe cel pe care îl vrea Cel pe care îl iubim. Să fii blând, smerit, liniștit, să ai în tine iubire, să nu fii nervos și sâcâitor, certându-te cu toți! Să câștigi iubirea.
Când cineva are o patimă, să încercăm a răspândi câteva raze de iubire și milostivire pentru a se putea tămădui și slobozi. Numai prin Harul lui Dumnezeu se întâmplă acestea. Să vă gândiți că acela suferă mai mult decât voi înșine. În chinovie, când cineva greșește, să nu-i spunem că greșește. Să stăm cu luare-aminte, respect și rugăciune. Noi înșine să încercăm a nu face răul. A îndura împotrivirea din partea fratelui se socotește drept mucenicie. S-o îndurăm cu bucurie.
”Să preferăm a fi nedreptățiți”
Creștinul este nobil. Să preferăm a fi nedreptățiți. Dacă se va sălășlui înăuntrul nostru binele, iubirea, uităm răul suferit. În asta constă secretul. Când răul vine de departe, nu vă puteți feri de el. Marea artă constă în a îl disprețui. Prin harul lui Dumnezeu, deși îl vedeți, nu vă va influența pentru că veți fi plini de har.
În Duhul lui Dumnezeu toate sunt altcumva. Acolo fiecare dă seamă celorlalți de toate. De toate! Ce-am spus? Hristos ”trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți”. Dacă nu ne îndreptăm spre Hristos, dacă nu îndurăm, când suferim pe nedrept, o să ne chinuim neîncetat. Secretul este să înfrunți fiecare situație în chip duhovnicesc”, spunea părintele Porfirie.
Sfântul Cuvios Porfirie Kafsokalivitul (1906-1991) a fost un monah și mare duhovnic grec care s-a nevoit în Muntele Athos. A adormit la chilia Sfântului Gheorghe de la Schitul Sfintei Treimi din Kafsokalivia. Este prăznuit în fiecare an pe 2 decembrie.
