Sfântul Nicolae Velimirovici: ”Inima este un izvor, gura este un râu”

Sfântul Nicolae Velimirovici a lăsat mai multe învățături pentru credincioșii ortodocși din toată lumea prin care îi ajută pe aceștia să treacă îmbunătățiți de perioada Postului Mare.

”Din inimă ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pre om” /Mt 15, 19-20/

Aceste cuvinte le-a spus Domnul tău, fiule. Acestea le-a spus evreilor necreștinați, a căror inimă, din pricina păcatului celui strămoșesc și a păcatului lor, se preschimbase în izvor nu al vieții, ci al morții și a toată putreziciunea.

”Inima este un izvor, iar gura este un râu”

Inima este un izvor, iar gura este un râu. Iar că așa stau lucrurile dă mărturie Atotștiitorul, Care a umblat în trup pe pământ, cu aceste cuvinte: ”Din prisosința inimii grăiește gura.” /Mt. 12, 34/ Așadar, limba noastră este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sunt în inimă, aceleași cuvinte sunt și pe limbă, și ce urâciune este în inimă, se varsă și se prelinge pe buze.

”Adâncă este inima omului” /cf. Ps. 63, 7/, zis-a prorocul. O, Doamne, cât de adâncă este inima omului! În inima omului se poate cuprinde totul, dar numai Tu, Dumnezeul nostru, o poți cuprinde. Și curăția îngerilor, și necurăția iadului își pot afla loc în inima omului. Barometrul inimii omului are însemnătate toate gradațiile – de la talpa iadului până la tăria cerurilor.

Pentru aceasta s-a zis: ”Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzește-ți inima, căci din ea izvorăște viața.” /cf. Pilde 4,23/ Izvorăște viața, dacă o păzești, iar de nu o vei păzi, va izvorî toată urâciunea.

”Păzește și păstrează izvorul vieții dintru tine”

Și una, și alta. Așadar, păzește și păstrează izvorul vieții dintru tine, ca să nu se tulbure. Tu ești botezat, și Botezul e lucru mare. Ești îmbăiat în apă și în Duh. Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât și te-a îmbăiat, precum o maică își îmbăiază pruncul murdar. El a curățit inima ta și a făcut-o izvor al vieții. Și tu, ce faci? Oare nu ești fără de minte când păcătuiești? Oare prin păcat nu preschimbi izvorul vieții într-un izvor al morții?

O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea ești, cât de bine este pentru om a-și încredința inima în mâinile Tale, decât a o călăuzi cu propriile mâini! Cu adevărat, primejdios lucru este pentru om a-și călăuzi inima cu muritoare mâini! Tu, Doamne, dintotdeauna ai știut asta. Iar Tu, îndată ce i-ai dăruit omului inima-această nemărginită și tainică minune!-părintește l-ai sfătuit: ”Fiule, dă-mi Mie inima ta!” Adică, întoarce dar din darul Meu, pentru a nu-l pierde.

Mulți vorbesc despre voia slobodă a omului. Sunt oameni slobozi întru bine, iar alții slobozi întru rău. Slobod întru rău este cel ce vrea să-și folosească singur libertatea sa, iar atunci, fără să bage de seamă, o încredințează tiranului, celui care este cel mai lipsit de libertate.

Oare n-ai văzut vreun copil căruia maica i-a dat cuțitul să taie pâine, și copilul ține cuțitul, iar mama ține cuțitul copilului? Astfel, mama este, de fapt, cea care taie cu cuțitul, chiar dacă copilului i se pare altminteri. Dacă copilul va împinge mâna mamei, atunci nu va tăia pâinea, ci se va tăia pe sine. Oare nu este acesta chipul libertății omenești? Oare nu este pildă despre cei slobozi întru bine și cei slobozi întru rău?

”Folosește-ți libertatea pentru a da Domnului inima ta spre călăuzire”

O, cel ce ești slobod întru cele bune, folosește-ți libertatea dăruită pentru a da Domnului inima ta spre călăuzire. Va rămâne a ta și o vei purta întru sine, iar El o va călăuzi.

În această a patra săptămână a Postului Mare, adu-ți aminte de înfricoșatele, dar adevăratele cuvinte ale Mântuitorului tău despre inima pe care nu o călăuzește Dumnezeu și de toate cele ce ies din această inimă. Amintește-ți de acestea și te înfricoșează pomenindu-le!

Încredințează-te întru totul lui Dumnezeu și spune-I în rugăciune: ”Tată, în mâinile Tale îmi încredințez inima. Fă din inima mea ceea ce știi, ca din ea să iasă gândurile cele bune, și viața, și credincioșia în căsătorie, și dragostea cea sfântă, și cinstirea avuției celei străine, și mărturisirea cea dreaptă, și slăvirea, și lăudarea sfântului Tău nume. Amin”.

Citește și:

ÎPS Teodosie, premieră! În ce se implică