Medicul Cătălin Cîrstoveanu este șeful Secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți de la Spitalul „Marie Sklodovska Curie” din București.
Invitat în cadrul podcast-ului lui Damian Drăghici, doctorul a vorbit despre el, momente ale carierei, falimente, așa cum numește el eșecurile, și miracole. Medicul se confruntă, zilnic, cu situații, care mai de care mai complicate. Împreună cu echipa lui salvează vieți.
„Cel îngrijit în România precum cel din State”
Apreciat, inclusiv în comentariile emisiunii prezentate în online, Cătălin Cîrstoveanu s-a prezentat și și-a prezentat crezul. „Sunt Cătălin care s-a făcut doctor, cu greutate, care are doi băieți, 23, respectiv 29 de ani, o soție tot medic care mă acceptă și mă iubește așa cum sunt. N-aș fi nimic fără ei. Am evoluat într-un sistem ce mi-a dat multe, dar mi-a creat și multe probleme.
Am pasiunea de a face lucrurile foarte bine. Era lozinca aceea «ca afară». Nu, nu. Vreau să le fac cât mai bine, la fel de bine ca profesorul meu. Cel care e îngrijit acasă, în România, să fie precum cel îngrijit în Statele Unite sau în Anglia, unde am fost. E o chestie de «gelozie»”, a explicat bărbatul.
Soția i-a dat direcția
Neonatologia este specialitatea pe care soția i-a ales-o. I-a recunoscut influența celei care i-a stat alături din facultatea făcută la Târgu Mureș. „«Ce e aia?», am întrebat. «Cu copii, cu bebeluși», mi-a replicat. M-am rugat la Dumnezeu să-mi dea ceva bun și mi-a dat, prin soție. Care e mai deșteaptă ca mine”, a punctat Cătălin Cîrstoveanu.
Zi de zi, lucrează având viața și moartea alături: „Noi nu avem noi-născuți sănătoși, asta e vorba noastră. Toți cei care vin sunt oarecum pre-diagnosticați. Sigur, la nivelul la care se poate.
Și suntem extrem de bucuroși când vine câte o boală care nu este… Ne bucurăm, aplaudăm, «Uraaaa, acasă!». Scădem media de internare, când avem un nou-născut care n-are nimic. Se întâmplă o dată, de două ori, pe an”.
”Credința e și pentru lucrurile banale”
Are frici, dar are încredere în Dumnezeu: „Toate lucrurile sunt în mâna Lui. Am văzut miracole și falimente, totul e la El. La noi e multă muncă, te pregătești să fii cât mai bun, în fiecare dimineață mă rog ca Dumnezeu să mă lumineze.
Credința nu e doar pentru lucrurile mărețe pe care noi credem că trebuie să le facem, ci și pentru lucrurile banale. De pacienții fericiți nu-mi aduc aminte.
Mi-aduc aminte de doi, trei, patru nefericiți. Unde, poate, se putea întâmpla să fie mai bine. Părinții, copiii, experiențele ne învață foarte, foarte mult, nicio zi nu seamănă una cu alta”.
”Nu mai voiam să mergem la serviciu”
Cătălin Cîrstoveanu a recunoscut că a trăit și momente de disperare: „Uneori, plângi de durere și nu mai vrei să mergi la serviciu. Sunt copii la care se întâmplă lucruri grave. Am avut și o colegă cu copilul, cu probleme grave, la noi.
Și plângeam cu toții și nu mai voiam să venim la serviciu. Dar cineva trebuie să facă și treaba asta, ai învățat, ești pregătit, ai făcut de o mie de ori bine, iar statul român te plătește pentru job-ul ăsta. Am avut cazuri când le-am spus colegilor: «Nu pot, plec acasă!». Eram praf”.
Cum spui părinților
Imprevizibilul este ba aliat, ba adversar. În ultima situație, aduce moartea unei ființe ce ar fi la început de drum. „Când trebuie să se întâmple, îi spui unui părinte: «Se sfârșește și pleacă!». Dar se întâmplă să nu te aștepți la lucrul ăla. Am un prieten care a venit cu un alt prieten. Operația a mers foarte bine, fără complicații, era ceasul 9:25.
Și m-a sunat un coleg: «Veniți că a făcut stop cardiac în boxa 2!». N-am mai putut să-l resuscităm, cu tot profesionalismul nostru. Stop a însemnat 10 secunde maximum, s-a văzut pe sistemul de monitorizare. Din senin s-a întâmplat acel lucru.
Totul a fost făcut foarte bine, dar… N-am primit ani de zile un răspuns. Este o moarte neașteptată, nedorită, nu găsești explicații. Acestea sunt lucrurile complicate, din fericire sunt rare”, a conchis medicul.
Citește și
