Scara explicată de ÎPS Teofan: ”Este sensul, bucuria și puterea urcușului nostru”

ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei a explicat duminica Sfântului Ioan Scărarul, care este sensul și cum poate urca creștinul pe Scara care duce în Împărăția Cerurilor.

”Sfântul Ioan Scărarul, autorul unei scrieri cu totul deosebită ca adâncime, ca conținut și cuprindere. Preluăm din descrierile Sfinților Părinți, Scara ca imagine a vieții noastre creștine, a drumului nostru către Dumnezeu. O scară puternic înrădăcinată în piatra cea din capul unghiului, înrădăcinată de asemenea puternic în inima împărăției cerurilor precum o ancoră tare și neclintită. Pe această Scară suntem chemați să urcăm noi creștinii, sprijinindu-ne de cei doi stâlpi ai scării, de-a dreapta și de-a stânga, adică Postul și Rugăciunea.

Viața creștinului, viața noastră, este ca un urcuș. Un urcuș de la leagănul nașterii trecând prin sicriul mormântului, având drept țintă împărăția cerurilor. Viața creștină este ca o scară, o scară pe care creștinul este chemat să urce. Domnul Hristos spune: ”Cereți și veți primi. Căutați și veți afla. Bateți și vi se va deschide vouă.” Adică treaptă cu treaptă omul nevoindu-se, cerând de la Dumnezeu milostivire, se apropie de Împărăția Cerurilor.

Sfântul Apostol Pavel vorbește despre treapta nădejdii, treapta dragostei și treapta credinței pe scara care duce către cer. Sfinții și Dumnezeieștii Părinți vorbesc despre viața creștină ca fiind alcătuită din trei trepte. Eliberarea de patimi, dobândirea virtuților și desăvârșirea.

Sfântul Sofronie, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul, vorbește de asemenea despre trei trepte: dobândirea harului lui Dumnezeu, pierderea acestui har și apoi redobândirea lui cu îndestulare, cu supramăsură.

Treapta dragostei, cea mai apropiată de Împărăția Cerurilor

Sfântul Ioan pe care îl prăznuim astăzi vorbește despre viața creștină ca o scară cu 30 de trepte. Treapta cea din urmă, cea mai apropiată de Împărăția Cerurilor fiind treapta dragostei. Iubiți pe Dumnezeu, spune Sfântul Ioan Scărarul, și veți primi de la El har îmbelșugat. Nimic să nu iubiți mai mult decât dragostea lui Dumnezeu. Scara care duce către cer este alcătuită din mai multe trepte, fiecare treaptă fiind legată de cea precedentă și tinzând să atingă pe cea de deasupra.

Viața creștină este descrisă de Sfântul Ioan Scărarul uneori ca o cascadă care urcă în sus. Abaterea de la rău este începutul pocăinței, începutul pocăinței este începutul mântuirii, începutul mântuirii este buna hotărâre a omului pentru a bineplăcea lui Dumnezeu.

Uneori în viața creștină adevărată scara este o urcare întru adânc. O coborâre în cele mai dinauntru ale ființei omului și prima treaptă pe care o întâlnește omul coborând în sine este o treaptă care arată dezlănțuirea păcatului care se află întrânsul. Omul acesta care încearcă să urce către cer coborând în sine își dă seama de toată minciuna, de tot putregaiul, de toată cenușa, de tot scandalul, de toată mândria, de tot păcatul care se află întrânsul. Și prima lui reacție este să plângă în hohote văzând hăul întunecat al păcatului care este așezat în adâncimea ființei sale.

Dar mergând și având curajul să pătrundă în această negură omul dându-și seama de starea de păcat care se află o depășește pe aceasta și coboară încă o treaptă întru adânc și acolo se întâlnește cu adevăratul sine, cu locul unde harul lui Dumnezeu s-a așezat prin botez și vede acolo sălașul cel binecuvântat al Împărăției Cerurilor și aceasta este, deși întru adânc, atingerea Scării celei de sus care îl duce pe om în taina Sfintei Treimi.

A coborî și a urca pe Scară nu este un lucru ușor

Desigur, a coborî pe această scară, a urca pe această scară nu este un lucru ușor. Omul este chemat să-și întărească voința. Dai cele ale voinței și primești cele ale harului, mărturisește Patericul. Dai sângele voinței și a determinării tale și primești Duh, adică Duhul Sfânt, mărturisește un părinte binecuvântat din Pateric.

Urcușul pe această Scară nu este un demers ușor. Omul este chemat să nu se oprească. Chiar dacă a căzut. Omenește este de a cădea. A căzut omul, nu trebuie să se depărteze de Scară, trebuie să se atingă din nou de ea, să se apropie de ea, să se țină statornic de ea, și în cele din urmă chiar și căderea îi poate fi suport pedagogic pentru a urca cu mai multă determinare. ”Cel ce stă să ia seama să nu cadă”, spune Sfântul Apostol Pavel. Iar Domnul Hristos în Evanghelie mărturisește că Împărăția Cerurilor se dobândește cu multă stăruință și doar cei care se silesc pe ei însiși pun mâna pe ea.

Căci fierul dacă nu îl înroșești încontinuu nu poate în cele din urmă să primească forma pe care i-o dai, pe care dorești să i-o dai. Dacă nu-l înroșești în permanență și se răcește, apoi foarte greu este să-l aprinzi din nou.

Dacă voința are un rol în urcarea noastră pe Scara creștină către Dumnezeu, este bine să cunoaștem că izvorul puterii noastre de a urca nu este voința proprie. Voința este importantă, este importantă dacă se luptă pentru a-L avea pe Domnul Dumnezeu ca izvor pentru a ne da puterea noastră de a urca, pentru că Domnul Hristos este baza Scării, Domnul Hristos este rădăcina Scării celei din cer. El este Alfa și Omega, începutul Scării, mijlocul Scării și finalitatea Scării.

Acolo Sus și pe parcursul fiecărei Scări se adresează fiecărui creștin care încearcă să urce zicând-i: ”Vino la mine, tu, cel ostenit și împovărat, și Eu te voi odihni pe tine. Ia povara mea asupra ta, căci jugul meu ușor este și povara mea ușoară este”. Din Scară Domnul Hristos ni se adresează nouă zicându-ne: ”Îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. Sau ”Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu”.

Domnul Hristos este sensul, bucuria și puterea urcușului nostru

Găsiți în Sfânta Euharistie puterea determinării de a urca în pofida tuturor piedicilor care ne stau înainte. Domnul Hristos este sensul urcușului nostru. Domnul Hristos este bucuria urcușului nostru. Domnul Hristos este puterea urcușului nostru de la pământ la cer.

În timpul vieții urcușului nostru avem nevoie așadar de puterea lui Hristos din Sfânta Euharistie, altfel nu putem urca. Avem de asemenea nevoie de puterea lui Dumnezeu aflată în Sfânta Scriptură și în scrierile Sfinților Părinți. Nehrănindu-ne cu ele nu putem urca. Și în al treilea rând avem putere să urcăm pe Scară dacă ne luptăm să primim de la Dumnezeu Taina Rugăciunii. Cel care nu se roagă nu poate să urce, cel care nu se hrănește din Scripturi nu poate să urce, cel care nu se hrănește din Dumnezeiasca Euharistie, trupul și sângele Domnului, nu poate să urce.

Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască putere, cu mâna sufletului și a inimii prin post și rugăciune, prin nădejde tare și neclintită în Dumnezeu, să fim statornici, așezați pe Scara care duce la Dumnezeu, și în timpul vieții, ca pregustare, dar mai presus de toate după finalizarea viețuirii noastre pe pământ, să auzim glasul Dumnezeiscului Mire: Veniți la Mine, binecuvântații Tatălui meu și moșteniți Împărăția care v-a fost gătită vouă de la întemeierea lumii. Amin”, a fost predica rostită de mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Teofan.