Este cunoscut în toată România ca părintele Arsenie Boca, minuni nenumărate au avut loc la mormântului lui, iar din această vară a fost canonizat sub numele Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop.
Preasfințitul Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei, a anunțat că proclamarea locală a canonizării Sfântului Arsenie de la Prislop va avea loc în data de 28 noiembrie, când este sărbătorit sfântul.
Anunțul a fost făcut duminică la Mănăstirea Prislop cu ocazia serbării hramului, Înălțarea Sfintei Cruci.
De asemenea, momentul solemn al proclamării locale a canonizării va avea loc la Mănăstirea Prislop, acolo unde se află și mormântului sfântului.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis trecerea în rândul sfinților a Părintelui Arsenie Boca în ședința din 11-12 iulie 2024. Proclamarea canonizării sale, alături de ceilalți 15 sfinți, a avut loc în data de 4 februarie la Catedrala Patriarhală din București, cu ocazia aniversării a 100 de ani de patriarhat românesc.
Cuvinte de învățătură ale Părintelui Arsenie Boca:
Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.
Cât asculţi de Dumnezeu, atâta ascultă şi Dumnezeu de Tine.
Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.
Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu e să ne dăruim Lui pe noi înşine, pe viaţă.
Este neînchipuit de mare nepotrivirea între ce cer oamenii de la Dumnezeu şi între ce cere Dumnezeu oamenilor.
Cred că cea mai deformată fiinţă în capul oamenilor este Dumnezeu.
Grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om.
Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi.
Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut.
Dumnezeu coboară între oameni şi suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.
De cârma minţii atârnă încotro pornim şi unde ajungem.
Bobul care nu vrea să moară, fie chiar şi de grâu, nu mai aduce nici o roadă.
Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului.
Cine nu se va lepăda de sine nu va fi liber.
Iubirea trupească de sine şi plină de trufie numai dragostea aprinsă a lui Dumnezeu o poate scoate şi desăvârşit s-o facă scrum, prin umilinţele cu care o arde.
Cea mai primejdioasă este mândria sfântului, de aceea sfinţii adevăraţi sunt cei ce nu ştiu că sunt sfinţi, ce ţin morţis că-s păcătoşi.
Pocăinţa trebuie să fie o înseninare din ce in ce mai mare a sufletului şi a sănătăţii întregi.
Fraţilor, ascultaţi de Biserică, fiindcă cei ce ascultă de preoţii ei, aşa cum sunt, de Dumnezeu ascultă.
Toată lumea este a ta când ai renunţat la ea. Atunci eşti mai tare ca ea şi te ascultă.
Dacă tot trebuie să suferim, măcar să nu suferim zadarnic.
Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite de suferinţe, şi numai la atâtea daruri ajungem prin câtă suferinţă putem răzbi cu bucurie. Numai atâta mângâiere? putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul celor ce vrem să-i mângâiem. Atât de puternică e mila şi adevărul în noi, câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi pentru Dumnezeu şi pentru oameni.
Suferinţa acceptată, smerită, face din Lazării acestei lumi un Lazăr din sânul lui Avraam încă din lumea aceasta.
Să nu uităm că una e lupta şi suferinţa omului mărturisit şi alta e suferinţa omului nemărturisit.
Suferinţa şi iubirea se cresc în progresie una pe alta.
Cunoştinţa cea din păţanie sau învăţăturile din durere sunt singura Cale care poate învăţa ceva pe oameni.
Necazurile vieţii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu către oameni mai grei sau mai vicleni la minte.
Nu uita ca Iisus a fericit pe săraci, pe Lazări şi pe smeriţi.
Sunt multe chipuri de a intra în împărăţia lui Dumnezeu, dar numai o singură uşă: Iisus.
Iisus doreşte de la toţi credincioşii lumii o linişte de adâncime: liniştea credinţei în Dumnezeu. Aceasta ar da de înteles că în jurul unui om liniştit (din cauza rădăcinilor lui în cer) se face linişte pe pământ.
Păcătoşii au un prieten, pe Iisus. Din momentul în care cunoşti că eşti păcătos, te-ai schimbat din vrăjmaşul lui Dumnezeu în prietenul lui Dumnezeu.
E bine ca povăţuitorii să grăiască totdeauna din conştiinta slujirii lui Hristos, ca în faţa lui Hristos şi atunci vor fi blânzi întru dojană şi smeriţi întru mustrare.
Dacă Domnul e ascuns în poruncile Sale, fireşte că este şi în strădania pentru dobândirea virtuţilor. El este puterea sau sufletul nevoinţelor virtuţii.
Domnul Hristos a fost răstignit cu spatele pe crucea materială şi cu faţa pe crucea spirituală.
Aceasta este raţiunea ascunsă a Providenţei: toată lumea este ispitită să se ciocnească de Iisus.
În legătură cu sexualitatea în familie. Părintele Arsenie zicea. Nici abuzul, nici refuzul.
Oxigen, glicogen, somn, să-ţi păstrezi hormonii – concepţie de viaţă creştină.
Naşteţi-vă sfinţi!
Tinerii să se mute de la bătrânii care le strică casa.
Copiii nefăcuţi strică pe cei făcuţi.
Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia.
Cei care opresc copiii de la credinţă sunt osândiţi mai rău ca sinucigaşii.
Dacă nu poţi vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.
Cine face carte nu face carte.
Nu te răspândi cu multe cărţi.
Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie!