--> -->

Preotul Marcel Stavără răspunde la întrebarea: ”Ce anume te ține tânăr?”

Preotul Marcel Stavără de la Biserica Icoanei a răspuns în predica sa de astăzi din duminica Tânărului Bogat, la întrebarea ce anume te ține tânăr și cum poți cu adevărat să-ți logodești sufletul cu Hristos.

”Ce anume ne ține tineri? Averea nu te ține tânăr. Preocupările, grijile, treburile, pasiunile, patimile, nu te țin tânăr, ce te ține tânăr atunci? Eu am descoperit că logodirea sufletului tău cu Dumnezeu. Este singura realitate care te ține tânăr. Vino și urmează-mi mie asta înseamnă: „Logodește-ți sufletul tău cu mine, Dumnezeu, care te-am creat din iubire, eu pot să-ți țin sufletul viu și nemuritor.”

Nu ateismul este o problemă. Cercetările arată că se zbate tot acolo pe plan mondial, 3-4%. Ce este mai îngrijorător este că a crescut foarte mult numărul indiferenților religioși. Mai ales în rândul unora dintre tineri care tratează cu o răceală, cu o indiferență, cu o nepăsare, probleme religioase fundamentale și nu le răspund deloc. E ca și cum glasul lui Dumnezeu este un bec aprins și pun o pătură peste acest bec aprins fără să-și dea seama că până la urmă pătura se arde din cauza becului încins.

Cum să-l aduc eu pe un tânăr indiferent religios, de bani gata, care nu-și pune problema mântuirii și vieții veșnice care începe acum, nu după moarte, cum să-l ajut să-și elimine clișeele acelea false și inoculate de necredincioși cum ar fi: ”las credința și biserica la bătrânețe, acum am alte preocupări”, sau ”cred în Dumnezeu, dar în felul meu”, sau ”am credința în suflet”, sau ”mă rog eu, dar în felul meu”. Cum fac eu să-l aduc pe acest tânăr la biserică? Să-i trezesc interesul lui pentru viața lui veșnică?

Prima oară este să mi-l fac prieten. Dacă reușesc, el va simți faptul că mie îmi pasă de el, de viața lui, de nemurirea lui, de nemurirea mea și de comuniunea mea cu el în veșnicie. Dar pentru aceasta trebuie ca tu să ai sufletul logodit cu Dumnezeu. El va simți și va veni, se va interesa și va dori mântuirea. Pentru că este gratuită. Un înțelept antic spunea așa: ”Viața este ca o masă plină de bunătăți, când se termină această viață eu vreau să plec sătul, ca și cum se ridică un oaspete de la o masă copioasă și plec din viață.” Grija lui era să nu plece înfometat sau însetat.

Dumnezeu spune astăzi în Evanghelie dacă vrei să intri în viață ține poruncile. Dar oare viața asta este o masă copioasă? Oare toți ajung să se sature în viața aceasta? Eu cred că viața este un număr de zile cu foarte puține bucurii, multe griji , probleme, trudă, necazuri, și cei care au mai multe fericiri în viață nu ajung să plece sătuli pentru că nici nu se așează bine la masă și te cheamă moartea. Și apoi ce urmează?

Dar un om cu mintea sănătoasă va gândi așa. Dacă va fi cineva care să-mi promită, să-mi lumineze întunericul, să-mi dea îndoielile la o parte, dacă este cineva care să-mi răspundă, să-mi zică că după moarte este ceva și care este menirea mea, atunci mă arunc în brațele lui. Cum să nu mă încred în el? Asta spune ortodoxia. Îți arată toate mijloacele să te mântuiești și să-ți vezi de viața ta veșnică de acum, și nu după moarte. Măcar să încerc să o descopăr, să o urmez, pentru că uite alții, au încercat, au descoperit și uite ce au ajuns.

Unii dintre tineri nu gândesc așa și vor să se bucure de ospățul vieții acesteia, de Dumnezeu nici nu pomenesc, le e tot una dacă scopul lor se termină la moarte. Dumnezeul lor este stomacul, nu mă frământă dacă mă așteaptă nimicirea veșnică sau judecata lui Dumnezeu. Am alte treburi acum, sunt tânăr, las mai la bătrânețe, numai că la bătrânețe nu vei mai avea rigoarea și dorința de a căuta, elanul tinereții.

Să presupunem că raiul și iadul nu ar exista. Cu ce te alegi dacă pleci din această viață? Ai făcut rău și bine. Poate să-ți spună un indiferent: ”Eu nu am crezut în Dumnezeu, n-am fost la biserică, nu am pățit nimic. Mi-am distrus familia, n-am pățit nimic.” Asta ar înseamna că ar pleca foarte trist. Un indiferent religios joacă un joc periculos pe care nu-l va câștiga pentru că dacă merge cu raționamentul până la capăt ar vedea că Dumnezeu nu dă stingerea, ci îți dă lumina. El îți dă sens. Și va descoperi în oraș că de trăit sigur trăiesc, de Dumnezeu nu știu dacă există, zice indiferentul, de murit sigur mor pentru că mă uit în jurul meu, mai moare câte o cunoștință, văd orașul, cimitire, văd plin de pompe funebre, dar nu prea mă frământă. Nu îl frământă, dar pătura începe să se ardă de la becul conștiinței morale și încearcă să găsească o activitate frenetică, să fugă de orice gând care nu se referă la viața materială.

Ce fac eu pentru tânărul acesta? În primul rând mă rog pentru el. În al doilea rând îl îndemn, uite, 30 de ani ai făcut de toate. Droguri, desfrânare, tot ce-ai vrut. Trei luni de zile trăiește cum îți spune Hristos, cunoaște-l pe el, dar ortodoxia adevărată! Dar ca să ai succes trebuie ca și sufletul tău să fie logodit cu Hristos. Asta înseamnă vino și urmează-mi Mie.

Ce înseamnă să-mi logodesc sufletul cu Hristos? Înseamnă rugăciunea curată. Vin unii tineri și-mi spun: ”Îmi fuge gândul de la rugăciunea, diferite griji, probleme. Nu pot.” Înseamnă că încă nu ești logodit cu Hristos. Pentru că ce logodnic când își îmbrățișează logodnica se gândește la altceva? Și ce să fac?

Ca să-ți logodești sufletul cu Hristos trebuie să cauți liniștea. N-am cum să progresez, să mă zidesc duhovnicește, dacă mintea mea este dispersată în televizor, știri, radio, dacă sunt prins în acest balast informațional care mă acoperă, mă agasează. Trebuie să mă preocupe ceva interior, să mă retrag într-o liniștire, să mă decupez de la lume ca să mă întorc în lume și să văd că nu câștig nimic dacă mă uit la emisiuni care se întind până noaptea târziu unde vezi numai clevetiri, judecări ale aproapelui, bârfe, toate lucrurile rele, nu înveți nimic. Mă uit apoi și zic, nu-mi trebuie pentru mântuire așa ceva.

Dar cum să cauți liniștirea? O modalitate este înfrânarea. Lumea de astăzi de invită la desfrânare. Asta înseamnă a trăi fără frână. A viețui fără măsură. Să consumi fără frână, să cumperi fără măsură, să stai să te pierzi la tv, să verifici mailuri și atunci când nu ai, să fii atent nu la rugăciune, ci să fii atent la câte like-uri ai sau la câte mesaje ai. Rugăciunea să nu lipsească dar începutul zidirii duhovnicești este înfrânarea.

Cum să ajung la înfrânare? Liniștea cea bună dă roade bune: înfrânarea, dragostea și rugăciunea curată. Ce câștig eu prin înfrânare? Mintea mea nu mai este dispersată. Mintea ta nu se mai împarte între rugăciune și scena rușinoasă din filmul de aseară. Dacă tu te așezi la rugăciune după ce ai citit un capitol din Sfânta Scriptură, mintea ta se adună și așa dă roade bune.

Evanghelia de astăzi ne pune în față doi tineri bogați Un tânăr este cel indiferent religios pe care noi trebuie să-l aducem la Hristos, să-l trezim, ca să vadă scopul vieții lui. Dar să-l aduc pe acesta trebuie ca sufletul meu, al doilea tânăr, să fie logodit cu Hristos. Să caut liniștirea, să mă înfrânez și rugăciunea curată. Și așa îl vei aduce și pe celalalt, care va simți aceasta, și vă veți mântui amândoi, în vecii vecilor, Amin”, a explicat preotul Marcel Stavără.