Povestea impresionantă a Mănăstirii dintr-un lemn. De ce merită vizitată

Frumusețea monahală este găsită pretutindeni în România, câteodată în vârf de munte, alteori la poalele lanțului muntos, și măreției lui Dumnezeu nu se oprește aici! Afli cu surprindere că există mănăstiri ce au luat naștere dintr-un trunchi de copac.

Acesta este cazul Mănăstirii dintr-un lemn, lăcaș de cult ce se află în județul Vâlcea, comuna Frâncești, la 25 kilometri distanță de municipiul Râmnicu Vâlcea. Așezământul monahal este situat în afara drumului național, iar până se ajunge la destinație, călătoria este înfrumusețată de splendoarea cadrului natural. Primul semn că te afli pe drumul cel bun, este intrarea în localitatea Băbeni. Urmează Drumul Județean 646 care te duce la Frâncești, din comună se merge pe Drumul Județean 646B, iar mai apoi șoseaua te va conduce la mănăstire.

Așezată în Depresiunea Horezu, Mănăstirea este protejată de orice gălăgie care poate agita sufletul omului, drept urmare, măicuțele nu sunt deranjate de niciun zgomot care le-ar putea perturba rugăciunea. Alături de ei, se adună și oamenii care vin să-și regăsească liniștea departe de tumultul orașelor.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul

Numeroși credincioși merg la această mănăstire și pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul care are o dimensiune impresionantă – 1,50 înălțime și 1,1 m lungime. Conform lui A. M. Muzicescu ea ar fi fost pictată în jurul anului 1453, la Bizanț sau la muntele Athos, după modelul Sfântului Apostolul Luca, cel care a pictat pentru prima dată o icoană a Maicii Domnului.

Interesant mai este că în anul în care s-a scos ferecătura icoanei s-a descoperit pe partea cealaltă o icoană cu Judecata de Apoi.

Istoricul mănăstirii

Un alt centru de interes pe care îl creează mănăstirea, este legenda sa unică. Lăcașul de cult se spune din moși strămoși, că este construită dintr-un trunchi de stejar. Povestea îl are ca protagonist pe un călugăr, care trecând pe aceste meleaguri, a văzut o icoana a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular.

Minunea cea mare a fost faptul că Fecioara Maria i-a vorbit acestui viețuitor, spunându-i că vrea să fie zidită o mânăstire în acest loc.

Cererea a fost îndeplinită, iar acum se găsește pe acest pământ o mănăstire cu o lungime de 13 metri și cu o înălțime de aproximativ 4 metri. Iconostasul este construit din lemn de tei, totalitatea icoanelor fiind și ele din lemn.

De la începuturile sale și până în prezent, mănăstirea a suportat modificări de cel puțin nouă ori, însă spiritualitatea sa a rămas neatinsă. Lângă ea, s-a ridicat în secolul al XVII-lea, o biserică de piatră, aceasta îl are ca ctitor pe Matei Basarab. Frumusețea lăcașului îi invită pe credincioși în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, cele două construcții întovărășindu-se în aceeași curte.

Aici, pe lângă bogăția imaterială pe care oamenii o pot găsi în slujbele săvârșite, se pot vizita locurile de odihnă ale membrilor familiei voievodului Ștefan Cantacuzino.

Citește și:

Tricolorii mici vor să ducă naționala la încă un Euro