Codrin Ștefănescu, 52 de ani, a fost mereu o persoană vocală pe scena politicii românești.
Mai ales că printre piesele de rezistență, de artă, din proprietatea sa sunt un jilț de voievod medieval și o carte foarte veche, religioasă, „tipărită cu mult sânge de creștin”, este vorba de „Octoihul” după Ioan Damaschin (15 decembrie 1630).
Carte rară, de la 1630
„Este o avere făcută fără bani de la stat, nu pot s-o evaluez. N-am pus panseluțe sau caldarâm, n-am făcut afaceri cu statul. E pasiune, un fel de energie, este mâncare sufletească.
Dacă era lux și eram grandoman, îmi făceam case cu piscine. Sunt pe stilul vechi, moștenesc chestia asta de la părinți, bunici. Am un pat vechi recondiționat, un jilț recondiționat, acea lucrare extraordinară”, a povestit Codrin Ștefănescu.
În 2008, politicianul a povestit că i se părea că are casa bântuită de fenomene paranormale, după ce a așezat respectiva carte de cântări bisericești în vasta sa bibliotecă!
În intreaga lume mai există doar trei exemplare din „Octoihul” dupa Ioan Damaschin tiparit în 1630 în Mănăstirea Lavra Pecerska din Liov: unul la biblioteca de stat din Moscova, unul într-o colecție particulară din Polonia, iar al treilea se află in biblioteca personală a lui Codrin Ștefănescu.
Căuta „comori” în maldăre de case demolate
„Strângeam timbre de la 7 ani, am scris la acea vârstă un articol la „Filatelia”. Am început să citesc de pe la 5 ani, fără probleme. Se demola mult în București, oamenii erau luați din case pentru a se construi blocuri. Se vindea un pian și cu 100 de lei. Mobile deosebite sau semnate, lustre, tot felul de lucruri care se duceau la foc!
Căutam plicuri, cărți poștale, unele ajungeau la sume uriașe, ulterior. Trebuia să cauți în maldăre. Tata nu a fost de acord să fac lucruri de genul ăsta, trăiam într-un regim în care totul era controlat.
Prețurile la numismatică valorau foarte mult. Nu puteai să ai a doua casă, a doua Dacie, toți cei ce făceau bani din alimentări, restaurante, își băgau sumele respective în numismatică. Tot ce interzicea Partidul Comunist se vindea la suprapreț”, a explicat Ștefănescu cum a ajuns să adune sume impresionante.
De ce strânge jucării comuniste
În prezent, politicianul are o colecție impresionantă de lucrări de artă.
„Colecționez jucării vechi comuniste, pe care eu nu le-am avut când eram mic. Îmi spune și fiica mea, Andra: „Tată, sunt niște urâțenii!”. Da, tată, sunt urâțenii, acele mașinuțe de plastic, dar astea erau.
Pe vremea mea, nu aveam nici măcar așa ceva! Spărgeam geamuri cu praștia sau ne îmbăiam în infectul lac Fundeni, fiindcă nu aveam altceva, unde să te duci la piscină?! Noi am învățat la opaiț, stăteam cu trei pulovere iarna în casa”, a comentat Ștefănescu.
Andra, 18 ani, fiica sa, a dormit într-un pat stil baldachin, din 1870, și a colecționat păpuși de porțelan: ”Generația ei nu tinde spre materiale, ea vrea mai mult suflet. Andra vrea atenție sporită, discuție. Facem câte un week-end de filme, suntem cu SF-urile. Ne trimitem filme. A crescut democratic, dar nu răsfățată”.
Citește și
Varianta Omicron a ajuns în România. Nicolae Ciucă, anunț în miez de noapte
