Părintele Pimen Vlad: ”Nu-i războiul nostru”

Părintele Pimen Vlad de la chilia Intrării Maicii Domnului în biserică de la Schitul Lacu din Muntele Athos, a vorbit despre subiectul care este pe buzele tuturor în această perioadă,

Conflictul dintre Ucraina și Rusia, un detaliu ce ne înfioară pe toți.

”Vreau să vorbesc despre un subiect sensibil la ora actuală dar pe care îl trăim. Despre război. Toată lumea vorbește despre război.

Eu nu am vrut să deschid gura despre așa ceva. Să continui numai despre lucrurile frumoase ca să vă încurajez, să luați putere, să vă pot scoate puțin din toată nebunia care este. Pentru că am auzit multe cazuri de sinucidere, oamenii disperați fără niciun rost.

Pimen Vlad: ”Ce înseamnă război?”

Mulți nu știu, au văzut filme cu război, reportaje cu război, jocuri cu război, vor și ei să fie eroi. De multe ori am stat de vorbă cu bunica care a plecat de mult timp la domnul. Bunicul meu, soțul ei, a murit în al doilea război mondial. Î

mpușcat pe front. Undeva unde e Republica Moldova acum, într-un sat din Basarabia. Era pe front și acolo moarte lumea și dintr-o parte și din alta, asta aduce războiul. Aduce moarte și foarte multe mi-a povestit bunica și mulți bătrâni de acolo din zonă.

”România nu este în război și nici nu va fi”

Știți ce înseamnă războiul? Înseamnă moarte și nimic altceva! Să nu ne dorim așa ceva. Eu nu am venit să vă înspăimânt. Vreau să vă încurajez. Și să nu uităm, cu ajutorul lui Dumnezeu, România nu este în război și nici nu va fi, dar asta depinde de noi.

Este o vorbă, să nu ne băgăm acolo unde nu ne fierbe oala. România dintotdeauna și-a apărat sărăciile și nevoile și neamul. Ea a stat acasă și s-a apărat. Nu s-a dus nicăieri, nu s-a băgat niciodată în treburile nimănui. S-a apărat când a fost nevoie, atâta tot.

Alt lucru, datoria noastră ca și creștini este de a ne ruga pentru toată lumea. Nu contează, că sunt ruși, că sunt ucrainieni, ce or fi, e datoria noastră de a ne ruga pentru toată lumea și pentru pacea întregii lumi.

Toți creștinii trebuie să se roage pentru toți ca să-i lumineze Dumnezeu să se liniștească, să ia hotărârile cele bune și să facă pace. Interese sunt foarte mari la toate nivelurile, din toate părțile. Să nu ne gândim că este doar ceea ce ni se pune pe ecrane.

”Bunătatea românului s-a văzut acum”

M-am bucurat mult că nu s-a pierdut la români bunătatea. N-au ținut cont de nimic. Dacă ne uităm în istorie, toți roată în jurul nostru, toți vecinii au luat câte o bucată din România. Cum a prins ocazia nu ne-au iertat.

Au luat și rușii, au luat și ucrainienii, toți odată. Am vorbit și cu cei din Republica Moldova și cu cei care vin din Ucraina, discutați să vedeți cum au fost ei tratați acolo. Nu vă gândiți că au fost ținuți pe palme, au suferit românii noștri. Și cei care au fost sub ruși, și cei sub ucrainieni, toți au suferit.

Dar bunătatea românului s-a văzut acum. N-a ținut cont: bă, tu ești român din Bucovina de Nord sau ești ucrainian? Nu, pe toți i-a primit cu brațele deschise și au oferit ce au avut mai bun. S-a lăsat pe el și i-a scos în față. I-a îmbrățișat, le-a oferit cazare, mâncare, i-a primit pe toți.

Care a vrut să stea în țară a stat, care nu s-au dus mai departe, dar bunătatea și dragostea românului creștin nu s-a pierdut, s-a văzut. Înseamnă că mai trăiește evanghelia în noi și are dragoste, neținând cont de cum s-au purtat ceilalți.

Dragostea românului să rămână așa că pentru asta ne va salva Dumnezeu țara, să știți. Începe Postul Mare, e un început, o dovadă că putem să fim mult mai buni.

În afară că putem să-i ajutăm pe toți care vin, care sunt în suferință, vedem familii, copii, vedem pe toți cum vin. Cu rugăciune, să ținem și noi postul, să facem jertfă. Și chiar ăia care nu țineau, să țină postul, să facem o jertfă pentru a-l îmblânzi pe Dumnezeu să aducă pacea.

”Dacă ia Dumnezeu pacea de pe pământ va fi haos”

Dacă ia Dumnezeu pacea de pe pământ va fi haos. Să știți că nu suntem departe de un război din ăla cum a mai fost. De aia rugăciune, postul să-l ținem cum putem, să ne luptăm și să avem dragoste față de cei din jur.

Și alt lucru, spovedanie și împărtășanie. Nu lăsați că nu știm dacă mai ajungem la ziua de mâine. Să fim pregătiți. Poporul nostru e obișnuit cu războaiele, în timpurile vechi erau an de an. Dar românul se spovedea, se împărtășea și își apăra familia și pământul de acolo, neamul. Nu s-a dus nicăieri, să nu facem greșeala asta de a ne băga în trebuirile altora.

Începe și postul. Știți că la televizoare acum sunt telecomenzi. Au un buton cu roșu pe care scrie stop. Pe ăla încercați să apăsați cât de des. Nu mai stați la televizoare. Că o să vă înnebunească. Mai ales reportajele de război.

Recent am văzut o filmare la un reporter. Mi se pare că era din Germania și povestește el când era tânăr, curajos. Începuse războiul în Irak. S-a dus omul și a vrut să facă reportaje pe front.

S-a dus, s-a cazat acolo la un hotel, a doua zi cu râvnă, avea aparatul cu el, la hotelul ăla erau mai mulți reporteri și li s-a pregătit un autobuz cu care să plece pe front. Vede el că toți reporterii veniseră cu câte o canistră cu benzină. Oamenii ăștia, se gândea el, știu ce înseamna să fii pe front. Posibil ca autobuzul să-și consume benzina și să rămânem fără. Ia uite ce grijulii sunt.

Și a plecat. Au mers în afara orașului unde erau niște tancuri, mașini bombardate. Dar nu era război acolo, trecuse de mult de acolo, războiul era departe. Coboară toți. Și vede că se duc toți și pun canistrele cu benzină pe mașinile de acolo și le dau foc.

Montează camerele și încep, suntem în direct pe front. Au mai luat și niște oameni îmbrăcați în soldați cu mustăți și câte o pușcă în spate care alergau dintr-o parte în alta. Și ăștia filmau la greu că sunt în direct pe front, în acțiune directă. Și spuneau uitați ce se întâmplă, tocmai au bombardat tancurile ăstea, oamenii uciși, ăsta disperat, nu-i venea a crede, el își dorea pe front.

Era buimăcit. L-au prins ăștia și pe el în obiectivul camerei, că el nu a filmat nimic, nu-i venea să creadă ce fac reporterii. Se aștepta că după ce termină ăștia treaba merg pe front. De unde, s-au urcat în autobuz, toată lumea la hotel înapoi. Și el zice, bine, dar nu mergem pe front? Și i-au spus: măi băiatule, ia și învață, așa se fac reportajele, cine e prost să moară pe front?

S-a întors omul la hotel amărât, către seară a sunat-o pe mama lui. ”Vai, dragul mamei, tu ești? Mă gândeam că ai pățit ceva, te-am văzut la televizor pe front cum alergai pe acolo. Erai printre tancuri, pe acolo”, el săracul, buimăcit, se plimba și el pe acolo, nu știa ce se întâmplă. El: ”Nu mamă, era doar regizat totul pentru filmare”. Femeia: ”Nu dragul mamei, te-am văzut la tv, știu ce am văzut, erai pe front”. Nu putea să-și convingă mama că a fost pe front. Ați înțeles cum se fac reportajele de război?

Televizorul să fie închis. Era război și în Irak, se omorau. Dar nu se duceau reporterii la război. Ați înțeles? Războiul este, și acum în Ucraina, războiul este.

”Vreau să aveți curaj”

Vreau să aveți curaj, credință în Dumnezeu, că nici un fir de păr din capul omului nu cade fără îngăduința lui Dumnezeu. Dacă e să murim, murim orișiunde, unde nu ne așteptăm. Să mai știți un lucru, că Dumnezeu nu dorește război și nu Dumnezeu aduce război. Războiele le facem noi oamenii pentru că-l părăsim pe Dumnezeu, El ne lăsă, se retrage. Și ne lasă să ne facem de cap noi dacă nu mai avem nevoie de El.

Vedem, în timpurile vechi, erau cruciadele în numele lui Dumnezeu. Și acum, se bat două țări ortodoxe în numele lui Dumnezeu, nu? Noi întotdeauna, cum spune și la Sfânta Scriptură, și dușmanului tău dacă îi e foame, dă-i pâine. Dacă îi e frig, îmbracă-l. Ați auzit? Noi la toți, indiferent de istorie, dacă vin în țară la noi, să-i servim cu ce trebuie, să ne arătăm dragostea de creștin. Că asta a făcut și Mântuitorul, răstignit pe cruce, El ne-a îmbrățișat pe toți și a spus, iartă-le, Doamne, că nu știu ce fac. Ați înțeles?

”Vrem pace? Opriți avorturile! Astea sunt crime”

Să avem nădejde în Dumnezeu, în Maica Domnului, că nu ne lasă, să știți. Maica Domnului e deasupra la toate. Ne ia sub acoperământul ei, dar încă un lucru, începe Postul, fără avorturi. Sunt crime! Se vorbește de ce se întâmplă pe front, că mor oamenii, dar nimeni nu vorbește de câte crime se fac în fiecare zi. Și acum, cât e război, e coadă la avorturi, încă se fac. Vrem pace? Vrem ca Dumnezeu să ne acopere? Opriți avorturile!

Ăstea sunt cele mai mari crime, că sunt cu premeditare făcute. Orice copil avortat sufletul lui se duce la Dumnezeu și cere să fie pedepsiți părinții lui că nu i-a dat dreptul la viață. Astea sunt crime. Să le oprim pe astea, să ne spovedim, să ne împărtășim, să ținem postul și să avem dragoste față de toți.

Prin asta dovedim că suntem creștini, dacă nu, avem o credință doar pe buze. N-am nicio treabă nici cu rușii, nici cu ucrainienii. Datoria noastră este să-i pomenim pe toți, să ne rugăm pentru toți. Ați înțeles?

Dar să nu ne băgăm în treburile lor. Nu-i războiul nostru, noi să-i ajutăm cu rugăciunea. Cei care vin la noi să-i primim cu multă dragoste. Maica Domnului să ne ia în brațele ei și să știți că dacă o avem pe Maica Domnului nu ne e frică de nimic și nu ni se întâmplă nimic”, a explicat părintele Pimen Vlad pentru site-ul O chilie athonita.

Citește și

Părintele Pimen Vlad despre Regina Maria: ”Am găsit la Podromu într-o carte scrisă de ea”