1 mai a fost o zi importantă pentru mănăstirea Mihai Vodă din București. Începând de pe această dată a fost reactivată viața monahală. Lăcașul de cult se află pe strada Sapienței, nr 4, în spatele unor blocuri care dau spre Splaiul Independenței. Cea mai apropiată stație de metrou este Izvor.
Monahia Cipriana Tănase a fost instalată ieri ca stareța mănăstirii în cadrul unei slujbe speciale. Aceasta provine din obștea de la Râmeț, mănăstire din județul Alba. Ea o va mai avea ca ajutor pe maica Agripina. Duhovnicul noii mănăstiri bucureștene, Ieroschimonahul Iosif Cismaș, vine tot din zona Transilvaniei, slujind mai înainte la Schitul Almaș, apoi la Mănăstirea Arad-Gai, județul Arad.
”Atât eu, cât și maicile am trăit în pustie la propriu și fiecare dintre noi are conștiința că Dumnezeu ne-a scos de acolo, Dumnezeu ne-a luat și ne-a adus aici și Dumnezeu ne dă putere ca să nu simțim că am schimbat legătura noastră cu El.
Și nădăjduiesc și cer rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului Nicolae, ca venirea noastră aici să fie o împărtășire a liniștii pe care am dobândit-o în zeci de ani cu greu, și care cumva poate că este un dar dumnezeiesc nemeritat și pe care din toată inima dorim să îl împărtășim celor care, din zarva unui oraș, în adâncurile lor, caută pacea și pe Dătătorul păcii.”, a declarat duhovnicul mănăstirii, Ieroschimonahul Iosif Cismaș, pentru Trinitas TV.
Istoricul mănăstirii Mihai Vodă
Mănăstirea Mihai Vodă este una din cele mai vechi construcții din București păstrate până astăzi, ctitorie a lui Mihai Viteazul. Zidită în anul 1594 și așezată în centrul unei incinte înconjurate cu ziduri, sub forma unei cetăți, complexul mănăstirii a suferit mai multe transformări de-a lungul timpului, îndeplinind variate funcții, cum ar fi: reședință domnească, spital militar, școală de medicină, Arhivele Statului. În incinta complexului mănăstirii, în centrul curții, se găsea un sit arheologic din perioada geto-dacică (mileniul I î.Hr., inclusiv locuiri ulterioare), unde s-au găsit o vatră, numeroase vase precum și alte vestigii.
Din complexul Mănăstirii Mihai Vodă a făcut parte și Biserica Albă – Postăvari (ca metoc al mănăstirii), care a fost construită în 1564, reconstruită în 1856-1857 și apoi demolată în 1984. În prezent, din întreg ansamblul mănăstirii s-au mai păstrat doar biserica și o clopotniță. Acestea se află amplasate pe Strada Sapienței nr. 35 din sectorul 5 al municipiului București, în spatele unor blocuri construite în timpul regimului comunist, din apropierea Splaiului Independenței și a parcului Izvor.
În 1813 Mănăstirea Mihai-Vodă „era printre mănăstirile mari ale țării”.
Mănăstirea Mihai Vodă este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare B-II-a-A-19644.
Legenda mănăstirii
Într-o iarnă deosebit de geroasă, undeva între anii 1589-1591, Mihai, fiul vitreg al lui Pătrașcu Vodă cel Bun este prins din porunca lui Alexandru-Vodă cel Rău, pe motiv că ar fi uneltit pentru a ajunge la domnie. Mihai este dus spre Piața Sf. Anton, locul în care trebuia să fie executat prin decapitare.
Drumul spre piață trecea pe lângă Biserica Albă Postăvari de sub Dealul Spirei, iar Mihai cu permisiunea gărzilor se oprește la Sfânta Liturghie a bisericii și se închină la icoana Sfântului Nicolae, făcând totodată și legământul de a construi o mânăstire pe dealul din apropiere, dacă va scăpa cu viață din această situație. Versiunile legendei oferă două variante prin care Mihai a scăpat de osânda pregătită de Alexandru-Vodă cel Rău.
Prima vorbește despre o garanție depusă de 12 boieri, iar a doua accentuează calitățile fizice ale lui Mihai, ,,un bărbat falnic și deosebit de arătos”. La vederea lui Mihai, gâdele înspăimântat ar fi aruncat securea și ar fi fugit. Conform acestei variante Mihai ar fi fost eliberat la presiunea membrilor comunității, strânși la locul execuției. Eliberat, Mihai își ține promisiunea luată în fața lui Dumnezeu și construiește mănăstirea.