Naţionala României la 100 de ani. Cum s-a implicat Regina Maria, de ce tricolorii au purtat tricourile lui U Cluj

Naţionala României sărbătoreşte Centenarul pe 8 iunie, la o zi după duelul cu Bosnia (0-1) din Liga Naţiunilor.

În urmă cu 100 de ani, fotbalul îşi trăia perioada romantică. La patru ani de la terminarea Primului Război Mondial, viaţa europenilor revenea la normal, iar sportul făcea parte de pe lista pasiunilor. Pe 8 iunie 1922, România juca, la Belgrad, cu Iugoslavia în primul meci din istoria tricolorilor.

Avancronica regală

Ideea naţionalei României a început să prindă contur la începutul anului 1922, când presa vuia de informaţia căsătoriei dintre Principesa Mărioara a României şi Regele Alexandru I al Iugoslaviei.

Pe 20 februarie, la Palatul Regal, a avut loc dineul care sărbătorea logodna celor doi, iar printre invitaţi se numărau şi oameni de fotbal. Imediat au apărut discuţiile despre un posibil meci amical între România şi Iugoslavia, între Dragutin Kostic, preşedintele Asociaţiei Fotbaliştilor din Belgrad, Nicolae Sabu, preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, şi Mario Gebauer, unul dintre pionierii fotbalului în ţara noastră.

Amicalul a picat după scurt timp, însă oficialii au reuşit să adune selecţionatele Bucureştiului şi Belgradului pentru un “match demonstrativ”. Pe 9 aprilie 1922, la “Bolta Rece”, cel mai cunoscut stadion al capitalei, cele două formaţii au terminat la egalitate, scor 2-2. Pentru bucureşteni, golurile fuseseră marcate de elveţianul Charles Kohler şi de englezul Charles Bode.

Mario Gebauer încă îşi dorea meciul amical dintre România şi Iugoslavia, astfel că a mers în audienţă la Regina Maria. Acesta a primit misiunea să se ocupe de selecţia lotului, iar cele două părţi ajung la o înţelegere şi pentru data de disputare. A fost aleasă ziua de 8 iunie, când la Belgrad avea loc ceremonia religioasă a nunţii cuplului regal.

Iugoslavia şi România s-au luptat pentru “Cupa Regelui Alexandru”

La finalul lunii mai, ziarul Ecoul Sportiv anunţa şi miza meciului amical dintre Iugoslavia şi România. Cele două selecţionate urmau să-şi dispute “Cupa Regelui Alexandru”, trofeu donat de monarhul iugoslavilor.

“Cu ocazia căsătoriei MS Regele Alexandru I cu ASR Principesa Maria a României, Măria Sa a binevoit să doneze o cupă care va purta numele său, pentru a încuraja progresul sportului de football-asociaţie în ţara Sa şi în ţara Augustei Sale soţii. Această cupă va fi challenge şi va reveni definitiv ţării care va fi câştigat de trei ori pe rând sau de cinci ori în total” – Ecoul Sportiv (28 mai 1922)

Bucureştiul, fără jucător la primul meci al naţionalei României

Pe lângă Mario Gebauer, de selecţia lotului s-au mai ocupat Grigore Caracostea (membru al Biroului FSSR şi directorul ziarului Ecoul Sportiv), Dinu Cesianu (membru al Biroului FSSR) şi Rudy Schmettau (fost fotbalist şi rugbist). Chiar dacă toţi patru erau din Bucureşti, capitala nu a avut niciun jucător la naţională.

La amicalul Bucureşti – Belgrad 2-2, din primăvara acelui an, jucătorii lui Venus au refuzat să intre pe teren după ce Mitty Niculescu nu fusese desemnat căpitan al selecţionatei. Drept pedeapsă, fotbaliştii echipei nu au fost chemaţi la naţională şi au trebuit să se mulţumească doar cu o nouă convocare la selecţionata Bucureştiului.

Antrenor la naţionalei României a fost numit Teofil Morariu, fost campion la aruncarea greutăţii, doctor în ştiinţe juridice şi unul dintre fondatorii clubului Universitatea Cluj.

Naţionala României a jucat în culorile lui U Cluj

După ce lotul a fost definitivat, cu 11 jucători din Transilvania, a venit rândul alegerii echipamentului de joc. Elemer Hirsch s-a ocupat de această “afacere” şi a comandat triocuri şi şorturi din Anglia. Obligatoriu, pantalonii trebuiau să aibă buzunar la spate, pentru… batistă. Toată cheltuiala a fost suportată de jucătorul lui CA Cluj, un mare fan al lui U Cluj.

Din acest motiv, naţionala României a evoluat în tricouri alb-negre la Belgrad. Pe site-ul naţionalei Serbiei există una dintre puţinele poze de la meciul jucat pe 8 mai 1922, care imortaliza golul înscris de Jaroslav Sifer. În imagine se poate observa cum jucătorul lui Gradanski Zagreb îl învinge pe Adalbert Ritter.

România la meciul cu Iugoslavia: Adalbert Ritter (Chinezul Timişoara) – Alois Szilagy (MTK Târgu Mureş), Elemer Hirsch (C.A. Cluj) – Dezso Jakobi (Haggibor Cluj), Nicolae „Kinigli” Honigsberg (C.A. Oradea), Francisc Zimmermann (C.A. Timişoara) – Aurel Guga (U Cluj), Carol Frech (Chinezul Timişoara), Paul Schiller (Chinezul Timişoara), Francisc Ronnay (C.A. Oradea), Ion Auer (A.M.E.F. Arad)

5.000 de spectatori la Iugoslavia – România 1-2. Printre ei, perechea regală

Meciul dintre Iugoslavia şi România s-a jucat pe stadionul “SK Jugoslavija”, a notat Fanatik, iar 5.000 de spectatori au asistat la primul meci al tricolorilor. În tribune, pentru câteva minute, a fost prezentă şi perechea regală Alexandru – Maria.

Gazdele au deschis scorul din penalty, în minutul 35, prin Jaroslav Sifer, însă Francisc Ronnay a reuşit să egaleze chiar înainte de pauză, tot de la 11 metri. În minutul 61, Aurel Guga a marcat golul primei victorii din istoria naţionalei României, dar să retrăim aceste două faze cu ajutorul rândurilor apărute în Ecoul Sportiv.

“În momentul unui periculos chout, Ronnay este bruscat, arbitrul flueră o lovitură de faul. Kinigli bate mingia, mingia loveşte direct braţul unui apărător, deci lovitură de la 11 metri. Ronnay bate lovitura cu multă precizie şi marchează punctul de echivalare (1:1). (…)

Jugoslavia observă bine că adversarii au superioritate şi se mărginesc mai mult de a apăra. Centrul haf Kinigli este admirabil, împarte mingia cu o exactitate înaintaşilor, cari combină cu multă măiestrie, mingia merge de la om la om. Guga, căpitanul echipei naţionale a României, porneşte mingia la dreapta afară, fuge frumos în coardă, se apropie de poartă şi plasează mingia în colţul stâng – imposibil de a apăra, lovitura este apreciată de imensul public şi Guga este aclamat. (2:1) în favoarea României” – Ecoul Sportiv (18 iunie 1922)

România a câştigat primul meci din istorie şi a cucerit “Cupe Regelui Alexandru”, trofeu care a fost, apoi, expus timp de o săptămână în Bucureşti. La mijlocul verii, cupa a mai fost expusă la Cluj, Oradea şi Târgu Mureş. Un an mai târziu, pe 10 iunie 1923, trofeul a revenit la Belgrad, după România – Iugoslavia 1-2.

Citește și

Vai de ei, vai de noi! România pierde și-n Bosnia