Marius Manole, 42 de ani, unul dintre cei mai cunoscuți actori ai momentului are o poziție tranșantă în ceea ce privește condiția actorului, fiind recunoscută disputa sa cu conducerea Teatrului Național București.
Ieșeanul lucrează de 20 de ani la TNB, acolo unde Ion Caramitru este șeful teatrului din 2005. Omul care a avut peste 40 de roluri, unele lăudate, a demarat un adevărat război în 2019, prin intermediul unei scrisori deschise, el și Mihai Călin acuzându-l pe directorul Caramitru și de faptul că profită financiar de funcția pe care o deține. Acțiunea a fost sprijinită de mai mulți actori, însă atunci când aceasta s-a mutat în instanță, sprijinul colegilor a dispărut!
”Mie, oamenii ăștia, au reușit să-mi fure bucuria! Am pierdut bucuria asta, nu îmi mai vine să mă duc la teatru. Eu nu am intrat în Teatrul Național șase luni și nu mai vreau să intru. Mergeam la teatru să miros scena. Teatrul a ajuns o uzină în care niște oameni se agață de niște scaune. Am trăit un an de zile cu pastile, visam că mă cert cu ei, că mă cert cu Caramitru, care la 80 de ani vrea să țină cu dinții de scaun! Pentru mine, teatrul a ajuns un hobby. Am cochetat cu gândul de a-mi încheia cariera, chiar în anul ăsta, dar am zis: ”De ce să plec eu?!”. Prefer să rămân ca un os de pește în gâtul unora”, a explicat Marius Manole în cadrul emisiunii ”40 de întrebări cu Denise Rifai”.
Un tip direct, Marius Manole a criticat condiția actorului, în România cel puțin. „Ca actor ești la îndemâna oricui. Meseria asta depinde de niște șefi, de niște oameni care să te ia să te pună într-un rol. E foarte complicat! Și ca să nu ți se taie aripile, ca să poți să faci lucruri, trebuie tot timpul să fii docil, să ai grijă cum vorbești, cu cine vorbești. Să nu spui o vorbă care să jignească pe mai marele, pe mai tarele. Vă imaginați că la noi la Teatrul Național, când era domnul Săraru director, o doamnă de serviciu, care lucrează și astăzi în teatru, înainte să intre în lift, dădea cu deodorant, și pe culoar și spunea „Dați-vă, dați-vă că vine domnul…”. Vă dați seama că noi eram în România, după Revoluție?!”, a reacționat vehement actorul.
Agitând în aer degetul arătător, amenințător, ca să exemplifice o reacție a lui Ion Caramitru către angajații din teatru, Marius Manole s-a declarat nemulțumit de gest. ”De ce să-mi facă așa cu degetul? Nu e tata, nu stau pe banii lui acolo, nu m-a făcut el, nu m-a educat el. De ce să-mi facă așa cu degetul? Dar pot să-i fac și eu lui așa. De ce să nu pot să-i fac așa? Nu zic, e un actor foarte mare pe care îl respect, dar nimeni nu are dreptul să-i facă așa altui om! Nimeni. Doar părinții mei! Și atunci toți actorii sunt foarte docili și cuminți și sunt ținuți așa.
Gândiți-vă că s-a luptat ca acum să avem contracte pe perioadă determinată și ți se spune: „Oricând poți să zbori din teatru”. Și atunci tu, ca actor tânăr, ce să faci? Ce înțelegi din asta? Că trebuie să te supui. Eu am noroc că sunt pe contract nedeterminat. Nu bag mâna în foc că nu aș fi fost și eu fără coloană vertebrală. M-am și gândit la asta”, a afirmat Marius Manole.
La întrebarea ”A confiscat Ion Caramitru Teatrul Național?”, actorul a răspuns direct: ”Da. Din păcate, l-a confiscat. Știți care e problema cu tipul ăsta de oameni? Ei sunt construiți de cei din jur. Este o vorbă în teatru: ”Regele nu trebuie să joace că e rege, ceilalți trebuie să joace rolul de rege”. Oamenilor le e atât de frică, încât el e susținut de chestia asta. Da, a confiscat teatrul, dacă totul se întâmplă după bunul lui plac într-o institție mare. Principalii pioni de imagine din teatru, și acum o să se supere lumea, sunt niște oameni care n-au legătură cu meseria asta, cu PR-ul. Un om, care e fotograful teatrului, și care face afișe, și care umblă peste tot, el face imaginea teatrului, care e de un prost gust îngrozitor. Tot ce este sub domnul Caramitru este jalnic. Jalnic! Așa arată Teatrul Național, așa se și comportă.
Tirada lui Marius Manole a fost fulminantă: ”Știți că în Consiliul Artistic la Teatrul Național nu există nici un actor, în afară de doi, care sunt întâmplător, directorii teatrului? Când am spus să ne dea și nouă dreptul, ca un actor să fie în Consiliul artistic, mi s-a spus: „Ce nevoie aveți, că e domnul Mircea Rusu”. Da, dar el e director!
Eu am nevoie de o parte care să vadă din afară lucrurile, nu să fie implicat, ca domnul director când spune că vrea un proiect, eu să spun dacă e bine, că poate nu e bine, că se cheltuiesc prea mulți bani sau poate nu e regizorul bun.
Am întrebat de ce montează atât de mult la Teatrul Național, că, până să fie director la TNB, eu nu știu să fi avut o carieră de regizor fulminantă. Ei, cum naiba a înflorit exact de când e director, ca și altă carieră care înflorește acum, tot de când e director?
Acum, toată breasla o să spună: „Nu ai voie să vorbești așa! Nu ai dreptul! Lucrurile se spală în familie”. Mai terminați, pentru că ne-am spălat lucrurile în familie de 30 de ani, dragi colegi, de-aia avem teatrul pe care îl avem în România: inutil, prost, degeaba. N-aveți decât să săriți și să-mi tăiați și gâtul, și capul!”.
Citește și