Mănăstirea Voroneț, ”Capela Sixtină” a răsăritului ortodox

Mănăstirea Voroneț este considerată Capela Sixtină a răsăritului ortodox. Este una dintre cele mai cunoscute mănăstiri de la noi din țară, fiind ctitorită chiar de domnitorul Ștefan cel Mare în anul 1488.

Este situată la sud de Gura Humorului, în centrul unui sat la Poalele Carpaților, construită în numai trei luni şi trei săptămâni (din 26 mai la 14 septembrie 1488).

Primul stareț a fost Sfântul Cuvios Daniil Sihastru, duhovnic renumit al Moldovei și sfetnic al domnitorului. Mormântul acestuia se află în pronaosul bisericii.

Legenda mănăstirii și întâlnirea dintre Daniil Sihastru și Ștefan cel Mare

”Iară Ştefan-Vodă, mergând de la cetatea Neamţului în sus pre Moldova, au mărsu pe la Voroneţ, unde trăia un părinte sihastru, pre nume Daniil. Şi bătând Ştefan-Vodă în uşa sihastrului să-i descuie, au răspuns sihastrul să aştepte Ştefan-Vodă afară până ce şi-a istovi ruga. Şi după ce şi-au istovit ruga, l-au chemat în chilie pre Ştefan-Vodă. Şi s-au spovedit Ştefan-Vodă la dânsul. Şi au întrebat Ştefan-Vodă pre sihastru ce va face, că nu poate să se mai bată cu turcii; închina-va ţara la turci, au ba? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este al lui, numa, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghie, să fie hramul bisericii”[cronicarul Ion NECULCE].

Pictura exterioară ce face mănăstirea celebră în toată lumea

În anul 1547, Mitropolitul Grigorie Roșca adaugă bisericii un pridvor închis și pictura exterioară, cu celebrul fond ”albastru de Voroneț”, considerată una dintre capodoperele culturale ale lumii. Impresionează în mod deosebit scena Judecății de Apoi de pe latura de apus.

Celelalte faţade ale pridvorului sunt utilizate pentru reprezentarea unor teme de care Mitropolitul Grigorie Roşca se ataşase în mod special: spre sud, Viaţa Sfântului Nicolae şi a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, pe contrafort Sfântul Gheorghe omorând balaurul, spre nord Vămile văzduhului, o temă escatologică frecventă la clădirile monahale.

Pe pereţii exteriori ai pronaosului şi naosului (biserica Sfântului Ştefan cel Mare), iconografia urmează liniile tradiţionale. Se cuvine amintită mai întâi vasta reprezentare a Cinului (Ierarhia cerească şi pământească) căreia îi sunt rezervaţi întotdeauna pereţii absidei Altarului precum şi absidele laterale: procesiunea tuturor Sfinţilor din Vechiul şi Noul Testament se îndreaptă spre Răsărit ca spre o ţintă. A doua temă, amplasată pe faţada de sud în dreptul pronaosului, reprezintă Arborele lui Iesei sau Arborele genealogic al lui Iisus Hristos. Al treia temă, aparent nelipsită din programul decorului exterior al acestei perioade, este Imnul Acatist reprezentat pe faţada de nord.

Mănăstirea este inclusă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Pictura interioară datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare. Până în 1785 a fost mănăstire de călugări. Mănăstirea a fost închisă odată cu anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic. S-a reînființat în 1991, ca mănăstire de călugărițe.

Este printre prețioasele biserici vechi care păstrează arhitectura orginală de stil moldovenesc.

Programul de vizitare al mănăstirii

Program sezon turistic (aprilie– septembrie):

Luni – Duminică: 08:30 – 19:00

Program extrasezon (octombrie – martie):

Luni – Duminică: 09:00 – 17:00

Reguli de vizitare

-ţinută vestimentară decentă (fumatul, consumul băuturilor sau alimentelor, în interiorul Mănăstirii, sunt interzise)
păstrarea liniştii;
-vizitarea doar a zonelor permise şi marcate în acest sens;;
-utilizarea dispozitivelor de înregistrare foto/video/audio, doar cu acordul expres al obştii monahale;
-utilizarea dispozitivelor de înregistrare foto/video/audio doar în exteriorul Bisericii Mănăstirii;
-închiderea telefoanelor mobile în timpul săvârşirii dumnezeieştilor slujbe;
respectarea cuvenitei rânduieli a şederii în timpul slujbei: bărbaţii de-a dreapta şi femeile de-a stânga.