Mănăstirea Brâncoveanu este un loc care nu trebuie ratat în inima României. Vizitată în ultimii ani de foarte mulți pelerini deoarece Arsenie Boca s-a călugărit aici, mănăstirea este situată pe valea râului Sâmbăta, la poalele Munților Făgăraș, la o altitudine de peste 600 de m.
Este localizată în județul Brașov, la 89 de kilometri de Brașov, la 12 kilometri de orașul Victoria și la 55 de kilometri de Lacul Bâlea. De cele mai multe ori pelerinii care merg la Mănăstirea Prislop din județul Hunedoara unde este mormântul părintelui Arsenie Boca, ajung și la această mănăstire pe drumul lor spre casă.
Locașul de cult religios ortodox este ctitorit de Constantin Brâncoveanu în anul 1686. Acesta a ridicat în primă fază o biserică de piatră. Domnitorul a luat această decizie într-un moment crucial, deoarece Transilvania trecuse sub stăpânire hasburgică cu 3 ani înainte (1983) și pericolul catolicismului devenise real pentru credincioșii ortodocși din acea zonă.
Românii ortodocși și-au găsit alinarea în acea perioadă în bisericile și mănăstirile lor.
Peste 250 de mănăstiri au fost distruse de tunurile şi armata generalului vienez Bukow trimis de Curtea de la Viena pentru a anihila rezistenţa ortodoxă. Multă vreme administraţia austro-ungară nu s-a atins de Mănăstirea Brâncoveanu, ctitoria domnitorului Constantin Brâncoveanu, datorită relaţiilor pe care domnitorul le avea la Curtea de la Viena. După decapitarea domnitorului Constantin Brâncoveanu de către turci, în anul 1714, Curtea de la Viena a ţinut seama mai întâi de moştenitoarea domeniului, doamna Marica, soţia acestuia, şi apoi de faptul că mai rămăsese în viaţă un nepot al domnitorului.
În anul 1785, profitând de faptul că după 1772, moşia Sâmbăta de Sus ieşise temporar din stăpânirea familiei Brâncoveanu (până în 1802) din pricina neachitării unei datorii, care a dus la amanetarea moşiei pe seama negustorului Dumitru Marcu, curtea de la Viena, la cererea administraţiei catolice, a trimis pe generalul Preiss, care a dărâmat mănăstirea Brâncovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica adusă în stare de ruină.
Deși s-a încercat în repetate rânduri restaurarea Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, climatul politic al vremii era potrivnic oricărei expresii a identității naționale românești.
Moșia de la Sâmbăta de Sus a aparținut familiei Brâncoveanu până în anul 1922, când, după reforma agrară, Ministerul Domeniilor a trecut acest domeniu în administrarea Mitropoliei de la Sibiu. După aproape 140 de ani de la distrugere, Mănăstirea Brâncoveanu este ctitorită pentru a doua oară de Mitropolitul Ardealului, Dr. Nicolae Bălan, care începe lucrările de restaurare în anul 1926.
Părintele Arsenie Boca a intrat în această mănăstire în anul 1939
Aici a fost trimis de către mitropolitul Nicolae Bălan tânărul Zian Boca (n.r. părintele Arsenie Boca), care tocmai terminase în anul 1939 Academia de Arte Frumoase din București. El a fost primul viețuitor al mănăstirii după reconstrucție.
Părintele Arsenia Boca, considerat cel mai mare duhovnic al secolului al XX-lea, a fost tuns în monahism în anul 1940 și doar doi ani mai târziu, acesta este numit părinte ieromonah (călugăr care devine părinte al comunității monahale pe care o slujește deja) și stareț al Mănăstirii Brâncoveanu, până în anul 1948.
În apropiere este și izvorul Părintelui Arsenie Boca
Izvorul Părintelui Arsenie Boca este situat în pădurea din apropierea Mănăstirii Brâncoveanu, în comuna Sâmbăta de Sus, din județul Brașov, la poalele Munților Făgăraș. În acest loc, cunoscut sub numele “La izvor”, se adunau credincioșii în număr mare pentru a fi spovediți și sfătuiți de cel despre care se spunea că este Sfântul Ardealului. Apele izvorului, susțin localnicii, ar avea puteri tămăduitoare, credință întărită de inscripția din apropierea acestuia: “Cine va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veci, căci se va face în el izvor de apă curgătoare, pentru viața veșnică” (Ioan 4, 4).
Părintele Arsenia Boca, considerat cel mai mare duhovnic al secolului al XX-lea, a fost tuns în monahism în anul 1940 și doar doi ani mai târziu, acesta este numit părinte ieromonah (călugăr care devine părinte al comunității monahale pe care o slujește deja) și stareț al Mănăstirii Brâncoveanu, până în anul 1948.
Sfințirea mănăstirii și hramul
Mănăstirea fost sfințită la data de 15 august 1946, când se sărbătorea și hramul acesteia, Adormirea Maicii Domnului, sub domnia regelui Mihai I, al cărui portret poate fi admirat în interiorul bisericii.
Arhitectura bisericii Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus respectă stilul brâncovenesc apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea în Țara Românească. În acest sens, interiorul bisericii este construit în formă de cruce și împărțit în altar, naos, pronaos şi pridvor. Turla bisericii are formă octogonală la exterior şi cilindrică în interior.
Mai jos de biserică se află clopotnița reconstruită sub tutela Mitropolitului Nicolae Bălan, care până în anul 1997 adăpostea cele cinci clopote, acestea fiind mutate, ulterior, în turla bisericii. Greutatea acestora depășește două tone.
Mitropolitul Antonie Plămădeală, al treilea ctitor al mănăstirii
Al treilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu este considerat Mitropolitul Dr. Antonie Plămădeală, Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului, care între anii 1982-2005 supraveghează lucrările de rezidire din temelie a vechii incinte mănăstirești. Stilul arhitectural este cel brâncovenesc, iar clădirea respectă conceptele tradiției ortodoxe românești; în acest sens, incinta are formă de patrulater, alcătuită din două corpuri dispuse pe două nivele, orientate spre sud și spre nord.
Corpul de pe latura nordică mai cuprinde: chiliile călugărilor, o capelă și stăreția (locuința sau cancelaria unui stareț, care este părintele spiritual al unei comunități monahale ortodoxe). Pe latura sudică pot fi găsite de asemenea chilii, dar și o bibliotecă încăpătoare, ce cuprinde peste 65.000 de volume de carte și 10.000 de periodice. La mansardă se află două încăperi muzeu, destinate expozițiilor de icoane pe sticlă și lemn, veșminte și obiecte liturgice, scrisori, manuscrise și alte obiecte aparținând artei religioase ortodoxe românești.
În afara incintei a fost inaugurată o clădire care găzduiește Academia de Sâmbătă, un impresionant centru de spiritualitate creștină, cultură, artă și știință.
