Sunt locuri în care merită să mergi măcar o dată în viață. Dar dacă ai ajuns la Mănăstirea Sfântului Mina de lângă Alexandria, Egipt, vei vrea să se mai întorci. Lăcașul de cult este plin de har și adăpostește moaștele Sfântului Mina, dar și ale Sfântului Marcu Evanghelistul, cel care a propovăduit creștinismul în Egipt.
Mănăstirea a fost construită în 1959 și este un important loc de pelerinaj pentru creștinii din întreaga lume, dar mai ales pentru copți. Nenumărate minuni se întâmplă zilnic aici pe toate planurile. De asemenea se crede că aici poți scăpa de duhurile necurate.
Granitul și marmura din Aswan au fost folosite pentru a construi catedrala mare. Călugări pricepuți au creat cupola strălucitoare din mozaic din interior și iconostasul din panouri din lemn ornamentat, care împodobește interiorul.
În spatele catedralei se află mormântul Papei Kyrillos al VI-lea, cel care a fondat mănăstirea. Tot acolo se află și moaștele Sfântului Mina, dar și a Sfântului Marcu Evanghelistul.
Cine a fost Sfântul Mina. Ocrotitorul celor nedreptățiți
Sfântul Mina, prăznuit în biserica noastră pe 11 noiembrie, a fost un tânăr egiptean care provenea dintr-o familie numeroasă, dintr-un neam cu rang înalt. S-a născut în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor. A trăit în timpul împăraților romani Dioclețian și Maximian. Tatăl său a murit când avea 11 ani, iar mama sa a murit la trei ani după acesta.
Sfântul Mina ajunge în armata imperială, însă, pe 23 februarie 303, când Dioclețian a emis primul edict de persecutare a creștinilor, părăsește armata și se retrage în deșert, dedicându-se vieții ascetice. După puțin timp, Dumnezeu i-a dat puterea de a face minuni. În vremea petrecută în pustiu l-a întâlnit pe Sfântul Macarie Egipteanul, care i-a spus: ”Ce cauți, Mina, de unul singur, între cer și pământ? Locul tău este printre oameni, ca aceștia să ia aminte la cuvintele și faptele tale. Dacă ai schimbat o haină de ostaș cu alta, atunci sfârșește pe câmpul de luptă, ca să înviezi ca un învingător fără sabie.”
Prezent în Coryaem la celebrarea unei sărbători păgâne, mărturisește fără ezitare că este creștin. Este luat de soldați și dus înaintea prefectului Pyrrhus. Pentru că a refuzat să se lepede de credința în Hristos i s-au tăiat mâinile și picioarele, apoi capul.
Potrivit tradiției, trupul sfântului a fost luat de sora sa și împreună cu câtiva soldați l-au dus la Alexandria pentru a fi pus într-o biserică. În momentul în care persecuția împotriva creștinilor a încetat, un înger i s-a arătat Patriarhului Atanasie al Alexandriei, spunându-i să ia trupul Sfântului Mina și să-l ducă în Deșertul de Vest. La câțiva kilometri de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, cămila care ducea trupul sfântului nu a mai vrut să se miște, chiar dacă a fost forțată de creștini să meargă mai departe. Au interpretat acest lucru ca pe un semn de la Dumnezeu și au îngropat trupul Sfântului Mina în acel loc.
Multă vreme nu s-a știut nimic de trupul Sfântului Mina, până când locul în care a fost înmormântat a dăruit vindecare în mod miraculos unui păstor și turmei sale bolnave. Locul a devenit atât de cunoscut, încât și fiica împăratului Constantin cel Mare a fost vindecată aici de lepră. În urma acestei minuni, Sfântul Mina i s-a arătat în vis împăratului și i-a descoperit că în acel loc se află înmormântat trupul său. Ca mulțumire, împăratul a construit o biserică, în care a așezat racla cu moaștele Sfântului. Așa a luat naștere orașul Sfântului Mina, unul dintre cele mai vestite locuri de pelerinaj din lume.
Cea mai mare catedrală construită în acest loc a fost cea cu șapte altare în timpul împăratului roman Arcadius. Acesta a construit-o cu marmură și pietre prețioase, iar alături de celelalte biserici din zonă, a atras mulți pelerini care au vizitat locul pentru a primi binecuvântările Sfântului Mina. Zona s-a transformat într-un oraș cu case, conace, fabrici, piețe și multe altele.
Timpul a trecut și zona împreuna cu bisericile sale s-au confruntat cu multe necazuri, apoi distrugeri. Moaștele Sfântului Mina au fost mutate din oraș în oraș, în pericol de a fi pierdute, dar Dumnezeu a ferit moaștele acestui sfânt de multe pericole. Au fost aruncate în foc și nu au ars, ci au strălucit o lumină puternică.
Dumnezeu a fost cel care l-a călăuzit pe regretatul Patriarh Kyrillos al VI-lea pentru a reînvia amintirea glorioasă a acestui sfânt și a readuce la viață Mariut, locul pe care Sfântul Mina îl umpluse cândva cu minuni. Ceea ce a făcut Patriarhul Kyrillos a fost o realizare nobilă. Relația sa cu sfântul datează din anii copilăriei sale. Iar când a fost hirotonit călugăr, a fost voia lui Dumnezeu ca să fie hirotonit cu numele Mina, în mănăstirea Baramos. S-a apropiat de Sfântul Mina, folosindu-l ca exemplu și rugându-se pentru mijlocirea lui.
Acesta a construit o biserică cu numele Sfântului în Orașul Vechi din Cairo, dar asta nu a fost suficient pentru a arăta iubirea pentru acest sfânt. A trimis cereri de permis de la agenția de Arheologie pentru a locui în camera inferioară a străvechii biserici Sfântul Mina din Mariut (Abu Mena). Așteptarea lui pentru un răspuns a fost prelungită, a rămas stăruitor până a primit aprobarea, după ce fusese anunțat că este noul Patriarh al Scaunul Sfântului Marcu. Acesta a fost pentru el un semn din cer și Patriahul a înțeles: nu va locui într-o cameră, ci va anima toată zona după ce a devenit Patriarh al Alexandriei. Zona fusese pustie de secole.
Patriahul Kyrillos a trimis la Agenția de Dezvoltare a Deșertului o cerere de achiziționare a 50 de acri pe lângă orașul antic din Mariut și apoi încă o cerere pentru încă 50 de hectare. În 1959, la prima sărbătoare pentru Sfântul Mina după hirotonirea Patriarhului a fost ridicat un mare cort de sărbătoare. Atunci s-a rugat, a binecuvântat pământului și a pus piatra de temelie a mănăstirii Sfântul Mina. În timpul sărbătorii, Papa a fost rugat de unii dintre cei prezenți să stea în scaunul mare pregătit pentru el, dar acesta a refuzat spunând: ”Acest scaun este pentru Sfântul Mina”.
Doi antreprenori alexandrini, Sharobeem și Faraq Akladious, au construit o bisericuță, două camere pentru sfinția sa și alta pentru realizarea sfintei obști a mănăstirii. Patriarhul și cei care îl însoțeau au petrecut luni de zile în aceste două camere fără siguranță și odihnă, doar pentru a se asigura că lucrarea e finalizată.
Agenția de Arheologie a fost de acord să transporte cărămizi, care nu aveau valoare arheologică, pentru a fi utilizate în construcția mănăstirii. S-au folosit tractoare pentru a transporta aceste pietre, a durat doi ani întregi, iar un zid de cărămidă a fost construit pe la vreo cinsprezece acri de pământul mănăstirii. Unele chilii de călugări au fost construite împreuna cu o altă biserică, care a fost binecuvântată într-o mare sărbătoare la care au participat mii de oameni.
Dorința papei Kyrillos pentru biserica antică a Sfântului Mina l-a împins să călărească un măgar pentru a găsi locul. Bazilica Abu Mena, cu cele șapte altare ale sale, va rămâne în mintea Patriarhului Kyrillos, așa că a plănuit să construiască ceva asemănător în memoria Sfântului Mina care era căutat acolo de oameni din toate colțurile pământului. Zona ocupată de noua Catedrală Sfântul Mina din Mariut este mai mare decât cea a vechii catedrale Sfântul Marcu din Cairo. Înainte de plecarea sa la Domnului, Patriarhul Kyrillos a lăsat 55.000 de lire egiptene pentru a finaliza această catedrală.
Nenumărate minuni s-au întâmplat și continuă să se întâmple zilnic în acest loc prin mijlocirea Sfântului Mucenic Mina, a Sfântului Kyrillos al VI-lea și a regratului părinte Mina Ava-Mina. Pentru cereri de rugăciune puteți scrie în limba engleză la adresa de email: stmina@stmina.info .
Citește și: