În partea de sud a Văii Iordanului din Israel, la aproximativ 5 km de locul Botezului Domnului, se ridică o mănăstire ortodoxă, numită ”Sfântul Gherasim”, care în arabă se numește Hadijila.
Numele acesteia se leagă de un mare viețuitor al veacului al V-lea, Sfântul Gherasim de la Iordan, pe care biserica ortodoxă îl prăznuiește prăznuiește la 4 martie. În timpul împăratului Teodosie al II-lea cel Tânăr(408-450), Sfântul Gherasim, originar din părțile Lichiei (Anatolia, Turcia de astăzi), vine în zona Palestinei și întemeiază o mănăstire cu viață de obște. Cu o rânduială foarte aspră, primii 70 de viețuitori din această mănăstire se supuneau întru totul regulilor Sfântului Gherasim.
Cu hrană puțină, în special smochine, pesmeți și fructe uscate, viețuitorii din mănăstire trăiau o viață profund duhovnicească. Mâncarea fiartă era pusă spre gustare în lavră doar în zilele de duminică și la praznicele împărătești.
Pe lângă rânduielile Pravilei, nevoitorii se îndeledniceau și cu lucrul mâinilor, împletind coșuri de frunze de finic.
Patericul ne prezintă o istorioară în care Sfântul Gherasim a fost slujit de un leu. După ce i-a vindecat piciorul prin scoaterea unui ghimpe, leul l-a urmat toată viața pe Sfânt. Unui catâr i s-au așezat pe spate două vase, pe care acesta le umplea intrând în râul Iordan. Leul se spune că păzea catârul în timpul în care căra apă. Într-una din zile, leul adormind la soare, prin zonă trecea o caravană de negustori, care văzând catârul l-au luat cu ei.
Fiind dojenit și pedepsit, leul s-a întristat, însă după o vreme caravana s-a întors în zonă, iar leul i-a întâmpinat răcnind. La vederea fiarei toți însoțitorii caravanei au fugit, iar leul a luat catârul de frâu și împreună cu trei cămile încărcate cu grâu s-a întors în lavră. Atunci, starețul a cunoscut că leul nu fusese vinovat de pierderea catârului.
În icoane, Sfântul Gherasim este reprezentat împreună cu un leu. Chiar și la adormirea Sfântului, leul a rămas până la moarte la mormântul binefăcătorului său.
Mănăstirea actuală a fost refăcută în secolul al XIX-lea, iar reparațiile și finisajele au făcut din această mănăstire un important loc de pelerinaj. În mănăstire se intră printr-o curte interioară, pavată cu piatră. În biserică se află spre închinare părticele din mai multe sfinte moaște așezate într-o mică raclă. Aceste moaște sunt așezate în pronausul bisericii, iar alături de ele se află câteva cranii ale Părinților uciși în invazia persană din anul 614. Biserica este împodobită cu o pictură frumoasă în stil neo-bizantin, iar pe lângă Icoana Adormirii Maicii Domnului situată deasupra peretului ce desparte naosul de pronaos, sunt prezente chipurile mai multor Sfinți Cuvioși, inclusiv pe cel al Sfintei Parascheva de la Iași.
Catapeteasma este împodobită cu icoane specifice locului, iar lemnul este vopsit cu albastru, parțial poleit cu foiță de aur. Pardoseala bisericii este din mozaic, în mijlocul căreia se află vulturul bicefal, simbolul Patriarhiei Constantinopolului. În subsolul bisericii este Peștera Sfîntului Gherasim, locul său de nevoință cu un mic paraclis, iar la capătul grotei, pelerinii se pot închina la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – ”Galactotrofusa” (care alăptează Pruncul).
Citește și:
