Mănăstirea Sfântul Gheorghe, loc reprezentativ din Pomorie

Mănăstirea Sfântul Gheorghe este un loc din Pomorie care nu trebuie ratat. Este binecunoscută pentru izvorul tămăduitor și are un istoric interesant.

Mănăstirea a fost înființată de coloniștii greci în secolul VII. A fost distrusă în timpul invaziei otomane de la sfârșitul secolului al XIV-lea, dar a fost refăcută după 300 de ani. Legenda spune că în vremea în care Bulgaria era sub stăpânirea turcilor, întreaga zonă din Pomorie aparținea lui Selim Bay. Acesta devenise orb și a petrecut mai mulți ani în întuneric, doar în vis mai vedea lumea în culorile ei. În vis, în repetate rânduri, i s-a arătat un loc de pe pământurile sale unde s-ar afla un izvor vindecător. Curând după aceea, sub țărână, a fost descoperit un basorelief de marmură cu chipul sfântului Gheorghe. Ridicându-l, de sub bucata de marmură a izvorât apă, iar după ce a băut această apă, a început să vadă. Selim Bay s-a convertit ulterior la creștinism, a construit o capelă pe locul de una a izvorât apa, iar după moartea soției s-a călugărit devenind ulterior starețul mănăstirii.

Biserica pe care o vedem astăzi a fost înălțată în 1856 pe fundația celei precedente, ctitorită de Selim Bay. Sfântul lăcaș se află la intersecția străzilor Manastirska și Knjaz Boris I. Turnul clopotniță alb este înalt de 20 de metri și adăpostește izvorul cu apă vindecătoare.

Biserica scundă, fără turle, are trei altare și păstrează valoroase exemplare ale artei iconografice bulgărești din secolele XVII-XIX, precum o icoană a Sfântului Gheorghe datând din 1607, despre care se spune că este făcătoare de minuni. Curtea mănăstirii impresionează prin picturile cu scene din viețile sfinților care împodobesc toate clădirile anexă. Există și un mic muzeu, dar și magazin de suveniruri unde printre altele se poate cumpăra miere, vin sau rakia produse de călugări.