--> -->

Mănăstirea Agapia, sfințenie și artă în inima naturii

Mănăstirea Agapia sau Agapia Nouă este una dintre cele mai importante și cunoscute mănăstiri de maici de la noi din țară, având peste 300 de măicuțe. Localizată în inima pădurii, pe valea pârâului Agapia, la 9 kilometri de Târgu Neamț și la 3 km de satul Agapia, este a doua cea mai populată mănăstire de maici după mănăstirea Văratec, care se află tot în această zonă, la doar 7 kilometri.

Complexul mănăstiresc Agapia cuprinde:

Biserica ”Sfinții Voievozi” (1641-1643), aici se află pictura interioară realizată la a doua restaurare de Nicolae Grigorescu.

Biserica din lemn ”Sfântul Ioan Bogoslovul” și paraclisul ”Sfântul Nicolae” (1821)

Chiliile și clădirile din incintă(sec XIX-XX)

Turnul clopotniță (1823)

Bolnița din lemn ”Adormirea Maicii Domnului”(1780)

Satul mănăstiresc cu 141 de case monument istoric printre care și Casa Memorială ”Alexandru Vlahuță”

Ansambul mănăstirii Agapia are o suprafață de 50 ha (35 ha curți și clădiri). Pe lângă mănăstirea Agapia funcționează singurul seminar de fete din zona Moldovei, Seminarul Teologic Monahal ”Sfânta Cuvioasă Parascheva”.

Istoricul mănăstirii

Mănăstirea Agapia a fost ctitorită de hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), inițial cu hramul Sfinții Mihail și Gavriil. Construcția a fost realizată între anii 1641-1643, având o arhitectură unică, neîncadrată într-un stil anume.

Până la începutul secolului al XIX-lea, Agapia a găzduit în incinta sa călugări, abia în 1803 devenind mănăstire de maici prin porunca lui Alexandru Moruzi și a mitropolitului Moldovei, Veniamin Costache. Aceștia au dispus ca aproximativ 60 de maici de la Socola să se mute la Mănăstirea Agapia, unde urmau să învețe limba greacă și meșteșugul broderiei și țesătoriei.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului ”Axionița”

Mulți credincioși vin la Mănăstirea Agapia pentru Icoana Maicii Domnului ”Axionița”. Este aşezată în biserica cea mare a mănăstirii, în centrul naosului, în partea dreaptă, într-o strană de lemn, frumos sculptată şi împodobită cu candele şi broderii.

Icoana ar fi din secolul al XIV-lea sau chiar al XIII-lea, de origine sau influenţă bizantină. Stilul în care a fost pictat chipul Maicii Domnului şi alte câteva elemente, cum ar fi scrisul, atestă influenţa.

Icoana a fost dăruită Mănăstirii Boiştea de către ctitorul acesteia, ieromonahul Macarie Bou, către sfârşitul secolului al XIV-lea. La începutul veacului al XVII-lea, când Mănăstirea Boiştea a fost desfiinţată, icoana a fost adusă la Mănăstirea Topoliţa şi de aici la Mănăstirea Gârcina, în timpul domniei lui Ieremia Movilă.

În anul 1803, când maicile de la Gârcina au venit la Agapia, printre bunurile transferate aici s-a numărat şi icoana Maicii Domnului „Axioniţa”, dovadă a valorii ei deosebite.

Icoana Maicii Domnului de la Agapia a fost repictată în secolul al XVI-lea, dar după anul 1970 ea a fost restaurată, scoţându-se la lumina vechea pictură, care este de o frumuseţe deosebită.

Nicolae Grigorescu a pictat mănăstirea Agapia

La numai 20 de ani, marele pictor Nicolae Grigorescu a început să picteze interiorul mănăstirii Agapia. Lucrarea de executare a picturii interioare a bisericii i-a fost încredințată artistului plastic de către Maica Stareță de atunci a Mănăstirii Agapia, Tavefta Ursache și a durat între anii 1858-1861. Aceasta a văzut o icoană mare cu Maica Domnului pictată de Grigorescu, icoană care se regăsește și astăzi în muzeul mănăstirii și astfel l-a ales pe acesta să împodobească spre nemurire sfinții pe pereții lăcașului de cult.

Nicolae Grigorescu reușește cu talentul său să făurească la Agapia o operă nemuritoare de mare valoare, în care îmbină cu succes tradiția bizantină cu stilul neoclasic și cu arta populară românească creată de geniul său artistic.

În portretele sfinților, artistul folosește ca modele preoți slujitori ai mănăstirii, călugărițe, tărani, copii sau diverse persoane aflate în trecere prin mănăstirea Agapia. Astfel, acesta reușește să picteze icoanele din catapeteasmă, tablourile și compozițiile murale într-o manieră realistă, în care realitatea este redată cu mare precizie și talent artistic. Cei care merg la Agapia pot observa vivacitatea chipurilor și a coloritului, mișcările pline de grație, de omenesc și de dinamism.

De vizitat în zonă

Peștera Sfintei Teodora de la Sihla –  la 7,8 kilometri de mănăstirea Agapia, dar care pot fi parcurși în 22 de minute

Aici se află peștera în care a trăit, în secolul al XVII-lea, cuvioasa Teodora, cea care va deveni mai târziu, Sfânta Teodora de la Sihla. Amsamblul schitului Sihla mai este alcătuit din biserica de lemn ”Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” (1741)  și biserica de lemn ”Schimbarea la Față”. Schitul este situat la 1.000 m altitudine, în zona stâncoasă a Obcinei Sihlei din Munții Stânișoarei.

Mănăstirea Văratec – la 7 kilometri de Mănăstirea Agapia

Mănăstirea Văratec este cea mai populată mănăstire de maici de la noi din țară, cu peste 400 de călugărițe. Este fondată în anul 1785 de către schimonahia Olimpiada. Ansamblul monument istoric este alcătuit din Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ (început de sec. XIX – cu catapeteasma poleită cu aur, realizată de Constantin Zugravul, în 1816, din lemn de tisă), turnul clopotniță de la poartă (sec. XIX), Biserica „Sf. Ioan Botezătorul“ (1844), Biserica „Schimbarea la față“ (1847), chiliile din sec. XIX-XX și un muzeu ce expune colecția de obiecte bisericești cu valoare istorică și artistică – broderii, icoane, vase liturgice, manuscrise, cruci etc. De asemenea aici se află mormântul Veronicăi Micle.

”Codrii de aramă” și ”Codrii de argint”

În Agapia se află două arii protejate: Codrii de Aramă (pentru gorun) și Codrii de Argint (pentru mesteacăn). Prima arie, în suprafață de 7 ha, se află pe Dealul Filiorul, între satele Filioara și Văratec, rezervația naturală adăpostind specii de gorun seculari, cel mai bătrân exemplar depășind 130 de ani.

Pădurea are însă înțelesurile poetice pe care marele Mihai Eminescu le-a surprins în „Călin file de poveste (VIII)“: „De treci codrii de aramă de departe vezi albind/ Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.“ Desigur, se face referire și la cealaltă arie protejată de 2 ha, Codrii de Argint, alcătuită din mesteceni seculari.

Cetatea Neamțului – la 15 kilometri de Mănăstirea Agapia

Situată în Târgu Neamț, pe Aleea Cetății, nr 1, Cetatea Neamțului a fost construită în timpul lui Petru Mușat (1375-1391), în perioada consolidării statului medieval Moldova. Prima atestare documentară datează din 1395, anul în care regele Ungariei, Sigismung de Luxemburg, înainte de a fi înfrânt de oștile lui Ștefan I Mușat la Hindău, emite un act de cancelarie Ante Castrum Nempch. Am scris pe larg despre aceasta AICI.

Agapia în literatură

Ținuturile Agapiei sunt pomenite în alte opere literare: Dimitrie Bolintineanu, cu descrieri în „Călătorii în Moldova (1859); Ion Creangă, în „Amintiri din copilărie“ (1881); Calistrat Hogaș, în „Pe drumuri de munte“; Mihail Sadoveanu, în „Oameni și locuri“(1908). În Agapia poate fi vizitată și Casa Memorială „Alexandru Vlahuță“, cel care a imortalizat Neamțul în volumul „România pitorească“.

Citește și:

Cetatea Neamțului, istorie, localizare și poezie Video