”Man of God” în cinematografele din România

Veste bună pentru cei care vor să afle viața Sfântului Nectarie din Eghina, un sfânt foarte iubit la noi în țară datorită minunilor pe care le face cu cei care i se închină.

Filmul despre viața Sfântului Nectarie, ”Man of God”, va rula în cinematografele din România începând cu finalul acestei luni. Mai multe cinematografe din țară au inclus în program acest film care a apărut în 2021. Proiecția de gală a filmului va avea loc pe 29 noiembrie la Cinema City, Park Lake, din capitală, urmând ca de la începutul lunii decembrie să fie difuzat în 64 de cinematografe din toată țara.

Proiectul cinematografic este un omagiu adus Sfântului Nectarie la 100 de ani de la trecerea sa la viața veșnică, care a avut loc în 1920. Filmul a fost realizat în colaborare cu Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos.

Filmată în Grecia, pelicula prezintă încercările  și lupta prin care Sfântul Nectarie a trecut de-a lungul unei vieți marcate de persecuție și nedreptate.

Filmările au avut loc în diferite locații relevante pentru viața Sfântului Nectarie, inclusiv spitalul Aretaeio din centrul Atenei.

”Omul lui Dumnezeu” a cucerit inimile publicului din Grecia, Rusia și Serbia, fiind scris și regizat de Yelena Popovic

Din distribuție fac parte Aris Servetalis (Grecia) și Alexander Petrov (Rusia), iar muzica este compusă de Zbigniew Preisner (Polonia), cel care a compus muzica pentru filmele regizorului Krysztof Kieslowski.

Viața Sfântului Nectarie din Eghina

Sfântul Ierarh Nectarie, făcătorul-de-minuni din Eghina, cunoscut și ca „vindecătorul de cancer”, este unul din cei mai iubiți Sfinți de către credincioșii de la noi din țară, fiind grabnic ajutător tuturor celor care îi cer ajutorul atunci când se află în nevoi și neputințe trupești și sufletești. Este serbat în calendarul ortodox pe data de 9 noiembrie.

Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina (1846-1920), s-a născut la 1 octombrie 1846, în Silivria, un orășel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, pe malul mării Marmara. Părinții săi au fost oameni săraci, dar foarte evlavioși. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educație creștinească. După primii ani de școală, Anastasie este trimis să învețe carte la Constantinopol, unde studiază teologia și scrierile Sfinților Părinți. Aici, sufletul său începe să-L descopere pe Hristos prin rugăciune, prin citirea cărților sfinte și prin cugetarea la cele dumnezeiești.

La vârsta de douăzeci de ani, povățuit de Duhul Sfânt, tânărul Anastasie se stabilește în insula Hios, unde predă religia la o școală. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoința monahală în vestita chinovie numită „Noua Mânăstire” (Nea Moni), primind tunderea în monahism la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazăr. După câteva luni, pe 15 ianuarie 1877, este hirotonit diacon, ocazie cu care primește numele Nectarie, pe care avea să-l poarte toată viața.

Următorii trei ani, ierodiaconul Nectarie îi petrece la Atena cu scopul de a-și completa studiile preuniversitare. În toamna anului 1881, se întoarce la mănăstire după ce absolvă liceul cu calificative excepționale.

În 1882, părintele Nectarie își va începe studiile la Facultatea de Teologie din Atena, după ce, între timp, la recomandarea lui Ioan Horemis, prietenul său, a întrat în legătură cu patriarhul de Alexandria, Sofronie, și va fi acceptat de către acesta în cadrul patriarhiei.

După ce-și termină studiile teologice, în anul 1886, părintele Nectarie se întoarce la Alexandria, unde este hirotonit preot, iar după câteva luni este ridicat la treapta de arhimandrit și trimis la Cairo, în calitate de consilier patriarhal. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotonește mitropolit onorific de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia Superioară. Mai mulți ani, evlaviosul mitropolit a slujit ca responsabil cu problemele patriarhiei pentru orașul Cairo și predicator la biserica Sfântul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor și povățuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă răbdare, smerenie și blândețe. De aceea, era mult căutat de credincioși și iubit de toți.

Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria și iubirea de sine, a încercat să-l lovească pe Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul cu o altă armă, tot așa de periculoasă, adică cu invidia celorlalți ierarhi și slujitori ai Patriarhiei Alexandriei, aceștia vorbindu-l de rău către patriarh, cum că dorește să-i ia locul. Acest lucru a făcut ca, la 3 mai 1890, în urma unei ordonanțe date de patriarhul Sofronie, să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla, permițându-i-se să slujească mai departe în biserica Sfântul Nicolae. După mai puțin de două luni însă, la 11 iunie 1890, părintele Nectarie primește de la patriarh o scrisoare prin care i se cere să părăsească Egiptul. Cerându-și iertare de la toți, cu toate că nu greșise nimănui cu nimic, dovedind o adâncă smerenie, sfântul se supuse, dând slavă lui Dumnezeu, căci și cu dânsul s-a împlinit cuvântul lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, Care zice: „Fericiți veți fi, când vă vor ocărî și vă vor prigoni, și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea” (Matei 5,11).

Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina se întoarce în Grecia

S-a retras la Atena, în luna august a anului 1890, sărac, defăimat de ai săi și nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu și în rugăciunile Maicii Domnului.

Aici a fost câțiva ani predicator, profesor și director al unei școli teologice pentru preoți, până în anul 1894, reușind să formeze duhovnicește mulți tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea din cuvintele Sfintei Evanghelii și cu scrierile Sfinților Părinți. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.

În taina inimii sale, Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina era un adevărat isihast și un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândețe și îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creștea duhovnicește pe cei din jurul său și avea întotdeauna pace si bucurie în Hristos, nebăgând în seamă defăimarea și osândirea celor din jurul său.

Dorind la bătrânețe să se retragă la mai multă liniște, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioși si ucenici, o frumoasă mănăstire de călugărițe, în insula Eghina, din apropierea Atenei, rânduind aici viață desăvârșită de obște, după tradiția Sfinților Părinți. Apoi se retrage definitiv în această mănăstire și duce o viață înaltă de smerenie și slujire, de dăruire totală și rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii și pentru toți care veneau și îi cereau binecuvântare, rugăciune și cuvânt de folos sufletesc. Aici l-a avut ucenic și pe Sfântul cuvios Sava cel Nou (1862–1948), mare ascet al secolului XX, care a pustnicit o vreme în pustiul Hozeva, Palestina. După adormirea Sfântului Nectarie, s-a retras în insula Kalymnos, unde a și adormit întru Domnul.

Citește și:

Postul Crăciunului 2022. Zile cu dezlegare la pește