Ladislau Boloni despre eșuarea tratativelor cu FRF: ”Lipsa logicii”

Ladislau Boloni, 68 de ani, a organizat o conferință de presă în această dimineață la nici 24 de ore de la prezentarea oficială a lui Edward Iordănescu, 43 de ani, ca nou selecționer al echipei naționale.

Aproximativ 20 de jurnaliști au asistat la explicațiile lui Boloni în sala ”Magnolia” a hotelului Crowne Plaza, unde va avea loc conferința.

Concluziile le trageți dumneavoastră, dar din ceea ce afirmă Boloni, s-a discutat cu el mai mult spre a-l determina să nu semneze, știindu-se caracterul lui.

Iată declarațiile oferite de prestigiosul tehnician:

”Înainte să intru în problemele mele personale, spun că să fii selecționerul țării tale este o onoare deosebită, o responsabilitate în același timp, o mândrie a ta și a familiei. Permiteți-mi să felicit noul selecționer și să îi urez mult succes.

Am fost căutat de FRF să ocup această poziție, pe care foarte scurt timp am analizat-o și, bineînțeles, am acceptat să discut despre asta.

După atâta hoinăreală în fotbalul mare, european, proiectul meu era să termin cu maioul echipei naționale pe mine. De ce-mi va lipsi acest maiou din vitrină? De ce lucrurile nu s-au realizat?

”Niciodată nu m-am lovit de atâtea probleme ilogice”

În cariera mea de antrenor, dar și jucător, am semnat multe contracte, am stat de vorbă cu mulți oameni din elita fotbalului european. Niciodată nu m-am izbit de atâtea probleme, pentru mine ilogice, ca acum. Eu simțeam că aceste mici probleme care se tot adăugau mă deranjau atât de mult încât simțeam că mi-ar fi greu să dau totul.

Dacă Boloni vine acasă, atunci Boloni trebuie să reușească. Pentru asta, trebuie să dai 150% din tine. Lipsa acestei logici mă împiedica să fac pasul înainte.

Nu am semnat niciodată un contract la care să nu cunosc data sfârșitului. În mediul profesionist, un contract se întinde de la 1 iulie, la 30 iunie. Bineînțeles, datele se pot schimba, dar trebuie să existe o dată de finiș.

Analizând contractul propus, am văzut obiectivul principal: calificarea la Campionatul European. Este un obiectiv care m-a interesat deosebit de mult. Aveam proiectele, driblingurile mele prin care să pot munci. Dar mi-am dat seama că obiectivul principal vine pe plan secundar.

Un obiectiv intermediar pe care îl consideram ca pe o piedică revenea tot timpul. Asta m-a pus foarte mult pe gânduri. Nu ascund că la un moment dat discuțiile au fost deosebit de interesante, deschise.

La început mă gândeam că acești oameni mă vor. Apoi spuneam aceleași cuvinte cu semnul întrebării: ”Chiar mă vor?”

Referitor la durata negocierilor… Eu nu am plecat din România. Eram în orice moment prezent pentru discuții, care au durat foarte mult timp. Boloni a fost tot timpul prezent.

”Sunt puțin trist”

Nu vreau să vorbesc prea mult despre bani, dar la partea financiară au existat discuții absolut inutile. Partea financiară nu a constituit niciodată o problemă. La un moment dat Boloni poate să aibă pretenții, dar nu a fost nicio piedică din acest punct de vedere.

În concluzie, pot spune că sunt puțin trist. Eu nu am văzut până acum un contract fără o dată fixă!

În viața mea n-am avut zile atât de tensionate, de presiune, precum în aceste două săptămâni. Voiam să ajung la o înțelegere, poate și ei, dar ne împiedicam tot timpul de acest obiectiv intermediar.

Trebuia să termin pe primul loc, poate maximum doi, după negocieri, în Nations League, altfel mă puteau schimba oricând. Aveau trei șanse din patru să mă schimbe. Echipa națională poate termina pe locul 1, dar și pe 4. Iar această situație ar fi putut să-mi afecteze imaginea.

Voiam să mă folosesc de această competiție (n.r. – Liga Națiunilor) pentru a pregăti echipa națională pentru preliminariile Campionatului European. Propunerea mea, de a șterge obiectivul intermediar, a fost respinsă. Ceea ce m-a deranjat deosebit de mult, mi-au spus că nu pot ține un antrenor care nu câștigă, pentru că au alte obiective. Atunci de ce dracu mă cauți pe mine? Acest tratament pe mine mă deranja.

Dacă Federația mă poate da afară, atunci am vrut și eu libertatea să plec, indiferent dacă suntem pe primul sau ultimul loc. Bineînțeles, nu a fost acceptat. Am încercat să facem altfel: semnăm un contract până la sfârșitul Ligii Națiunilor, apoi fiecare are câteva zile pentru a denunța contractul.

Ursea, Ciobi, Săndoi, Mutu

Pot să vă spun ceea ce simțeam eu: nu doar la Nisa, dar și în București, la discuțiile directe și indirecte, simțeam când vorbeam cu domnul Burleanu că mă vrea. Numai că ceea ce venea apoi către mine nu acoperea cuvintele sale. Dacă mă vrei într-adevăr, mă lași să muncesc.

Am închis discuția de mai multe ori în această perioadă, ca a doua zi să reluăm discuțiile. Faptul că reveneam tot timpul la aceeași problemă m-a făcut să mă întreb dacă mă doresc. Ei spuneau că da, dar contractul îmi spunea alt lucru.

În ceea ce privește staff-ul, aș fi dorit ca secundul să fie Adrian Ursea. Când era la Nisa, a fost la mine de două-trei ori și mi-a plăcut stilul său de a vedea lucrurile. Am crezut că Adrian ar putea veni cu exigențe occidentale, din Franța, și am fi fost pe aceeași lungime de undă. Mi-au spus că ar fi bine să lucrez cu oameni care cunosc mai bine fotbalul românesc.

Am înțeles, și am optat pentru alți doi oameni, jucători sau colegi de-ai mei. Mă gândeam la Liviu Ciobotariu, pe care-l apreciez deosebit de mult pentru că mi-a dat o mână de ajutor într-un moment delicat pentru mine, și la Emil Săndoi. Între cei doi, sau, de ce nu?, amândoi.

Sper că nu-l jignesc pe Adrian Mutu, despre care auzeam că ar fi în cărți pentru post, dar m-am gândit și la el. Doar m-am gândit, nu am dezvoltat această idee niciodată, nu i-am spus nici lui Adi Mutu. M-am întâlnit o dată cu el în aeroportul din Nisa, spunea că vrea să devină antrenor. De atunci mi s-a înfiripat în minte ideea asta”.

Citește și

Surpriză în derby-ul Dinamo-FCSB