--> -->

Ilinca Vandici: ”Eram fiartă pe așa ceva”

Ilinca Vandici, 35 de ani, este una dintre vedetele ultimului deceniu din showbizz-ului românesc, bihoreanca fiind o prezență electrică în lumea televiziunii.

Cine este ea, a povestit chiar femeia căsătorită și cu un copil. Ardeleanca este de părere că nu a avut parte de toată dragostea părinților, cu toate că nu i-a lipsit nimic din punct de vedere material.

”Tata asta mi-a zis”

”Provin dintr-o familie foarte OK din toate punctele de vedere. Fără ca părinții să fie milionari. Dar tata era cu politica, era primar, la graniță cu Ungaria, veneau în continuu banane, ciocolată și tot ceea ce era nevoie.

Da, n-am dus lipsă de nimic. Mândria de după momentul primului salariu nu mi-a permis să mă mai duc vreodată acasă și să bat la ușă: „Alo, nu mi-ajung bănuții luna asta, ajută-mă!”. Da, până la primul salariu, m-au ajutat financiar.

Tata mi-a zis: „Niciodată, nu accepți nimic de la bărbați, în afară de mine și de cel ce-ți va fi soț!”. Restul, îți trăiești poveștile, dar financiar nimic! Poate-mi era mai ușor… Unele fete cad în capcană, fructul oprit, gustul dulce, îți place, îl iei, fiindcă nu au fost învățate să aibă”, a explicat Ilinca în podcast-ul lui Damian Drăghici.

Are cei 7 ani de acasă făcuți la zi, conform propriilor declarații.

”Omul care sunt azi, totul se datorează educației primite acasă. O educație aș zice „hitleristă”. N-am avut suficientă susținere morală, suficientă iubire. Orice familie și-a dorit să nu aibă grija zilei de mâine. Părinții nu-mi spuneau „te iubesc”. Și asta m-a durut!

Tatălui nu-i mai spun, a murit, îi transmit „te iubesc” energetic, mamei îi spun, a început să-mi zică și ea de curând. Eu am ajuns ceea ce sunt azi după toate neajunsurile, afective, acumulate de-a lungul vieții.

De aceea am devenit cea mai bună în ceea ce sunt, de aceea sunt curată cu tot ceea ce înseamnă trecutul meu, n-am făcut nimic rușinos, ca să primesc aplauzele pe care nu le-am primit când eram mică”, a explicat ardeleanca.

”Tata îmi zicea: ”Lasă televizorul ăla că n-o să-ți dea de mâncare”

Și-a adus aminte și de anii tinereții, imediat cum a ajuns în Capitală. Dar și dinaintea ”pionieratului” în televiziune.

”Maxima distracție la București era să jucăm rummy și să ne certăm! Că eram competitive toate.

A trebuit să fiu elev de 8,9 și 10, dacă luam note bune, mergeam la orele mele de dans, de teatru, puteam să merg sâmbăta și duminică la „cluburile copiilor”. Suprem era să o depășesc permanent pe sora mea! Pe care am condamnat-o, nemeritat, mereu, că a fost mai iubită de familie! Ea este mai mare cu 3 ani decât mine.

Pe la 14 ani ne băgaseră cablu, rupeam MTV și eram fiartă pe telenovele, pe „Acasă”, bombă, „Înger sălbatic”, Thalia, tot. Îmi doream să fiu actriță. Și eram atrasă de televiziune, adoram lumina reflectoarelor și că poți avea o viață altfel decât o ai. Tata mă certa și mă băgam pe furiș în pat, ca să mă uit pe ascuns la televizor.

Iar tata îmi zicea: „Mai lasă televizorul ăla, că n-o să-ți dea televizorul de mâncare!”. Uite cum am întors-o! La București mi-a venit scânteia să fiu în televiziune. Și-am participat la un concurs de Miss. Totul a plecat de la un joc. N-am câștigat niciun premiu la acel Miss, dar l-am luat pe cel din partea presei, apoi a venit o tipă să dau un casting la Meteo și la Sport.

La Sport am fost praf, apoi au zis la Meteo să mai încercăm. Vorbeam strâmb, aveam accent ardelenesc. „Dacă ești dispusă să lucrăm, mai dăm o probă peste trei luni, să vedem dacă ești pregătită să intri pe TV”. Mă pregăteam pentru BAC cu creionul în spatele dinților, ca să pot da și lua proba la televiziune!”.

Citește și

Dinu, episod jenant cu Geoană și cu rușii