Emilia Șercan publică plagiatul comis de ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, este acuzat că și-a însușit 92 de pagini din munca a doi profesori într-un curs universitar. Apoi le-a furat de tot lucrarea, semnându-se el!

A schimbat un pic titlurile

”Cum legiferează Sorin Cîmpeanu în interes propriu: a plagiat în 2006, ca universitar, iar în 2022, ca ministru, încearcă să-și auto-amnistieze plagiatul”, scrie publicatia PressOne, luni dimineață.

Povestea plagiatului lui Sorin Cîmpeanu a început în 2006, când acesta și-a însușit 13 capitole scrise de doi alți autori „ca structură, ca text, ca imagini, ca date prezentate în tabele” dintr-o lucrare apărută în 2000, susține jurnalista Emilia Șercan în articolul publicat de PressOne. Potrivit ziaristei, tot ce a făcut actualul ministru al educației a fost să schimbe extrem de puțin în titlurile capitolelor.

Mai exact, a modificat doar cinci cuvinte din totalul de 117 cât reprezintă titlurile acestei lucrări. Mai mult, susțin probele publicate de Șercan, ministrul ”și-a însușit în mod fraudulos și paternitatea creației celor 13 capitole, trecându-se drept autor al respectivelor secțiuni din cursul universitar”.

Numele autorilor originali au fost înlocuite cu numele actualului ministru al educației în ediția din 2006 în care am descoperit plagiatul, dar și într-o variantă ulterioară, din 2009, publicată în aceeași formă. Pressone: De la autor a două capitole, Cîmpeanu devine autor a 15 capitole.

Contribuția ministrului: două capitole, 9 pagini din 190

În 2000, pe când era șef de lucrări (lector, n.red.) la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, Sorin Cîmpeanu semna împreună cu alți trei autori un curs universitar intitulat ”Îmbunătățiri funciare și irigarea culturilor”.

Ceilalți trei autori erau prof. univ. dr. Ioan Pleșa, prof. univ. dr. Ionel Jinga și conf. univ. Alexandru Ene. Primul dintre ei, Ioan Pleșa, fusese cel care îi coordonase teza de doctorat lui Cîmpeanu.

Contribuția lui Cîmpeanu la acest curs este de două capitole, reprezentând nouă pagini din cele 190 ale lucrării după cum o arată și cuprinsul acesteia, prezentat de PressOne.

Șase ani mai târziu, în 2006, Sorin Cîmpeanu semnează un nou curs universitar cu titlul ”Irigații, desecări, combaterea eroziunii solului. Irigarea culturilor”, care însă, potrivit jurnalistei Emilia Șercan, este identic cu cel apărut din 2000. Cu o excepție notabilă. Lucrarea are acum doar doi ani autori: alături de actualul ministru mai apare semnat doar prof. univ. dr. Ionel Jinga.

În noul curs, Cîmpeanu apare ca autor a 15 capitole: la cele două capitole semnate în 2000 se adaugă alte 13, publicate anterior sub semnătura fostului său îndrumător de doctorat, profesorul Ioan Pleșa, dar și a conferențiarul Alexandru Ene. Practic, Cîmpeanu și-a pus semnătura pe opt capitole semnate anterior de Pleșa și pe cinci capitole scrise anterior de Ene, susține PressOne.

Spre exemplu, în cursul din 2000, Capitolul 2 „Determinarea debitelor pe cale directă” apare semnat de Ioan Pleșa, iar în ediția din 2006, același capitol, cu același titlu, este semnat de Sorin Cîmpeanu. Același lucru se întâmplă și cu capitolele 3, 4, 8, 9, 10, 11, 25, 26 și 30 din ediția 2006. Singurele capitole semnate în 2006 de Sorin Cîmpeanu, care au conținut parțial diferit de cele din 2000, sunt capitolele 5, 6 și 7, notează Emilia Șercan.

Citește și

Cu ochiul vânăt, Reghe și-a botezat copilul. Prodanca: ”Viață de vis”