Denia de marți: ”Ne ajută”

Părintele Policarp Chițulescu de la Mănăstirea Radu Vodă a susținut o predică la finalul slujbei Deniei de marți seara în care a explicat cât de importantă este lupta cu patimile și păcatele noastre.

”Ceea ce trebuie să ne trezească pe noi în fața pătimirilor Domnului e dorința de a ne schimba, de a ne sfinți, de a ne îmbunătăți. Nu înțelegem că lumea aceasta, cu frumusețea și podoaba ei dintru început, omul a fost creat de Dumnezeu din iubire. Dumnezeu a vrut să împărtășească cu altcineva din sfințenia și frumusețea sa. Dumnezeu nu are nevoie nici de lume, nici de oameni. Dar Dumnezeu a creat omul ca să se împărtășească de sfințenia, de frumusețea sa dumnezeiască.

Omul a dorit să fie autonom, să-și creeze niște reguli false, s-a despărțit de Dumnezeu și despărțirea a fost atât de înfricoșătoare, de groaznică, încât omul a devenit mult mai păcătos, adică rău-voitor, a fost izgonit de lângă Dumnezeu pentru că nu mai putea să stea. Și a ascultat alte șoapte, ale demonului, care-i spunea minciuni că va fi ca Dumnezeu fără să muncească, fără să se ostenească. Diavolul șoptește lucruri adeseori amestecate cu adevăr, dar îmbrăcate într-o mare minciună. Și de aceea pare încântâtor ceea ce ne spune, dar de fapt este atât de otrăvitor și atât de multe și grave sunt consecințele acestor neascultări de șoaptele demonului.

Moartea este un prag pe care suntem sigur că-l vom atinge și că vom trece de el și trebuie să ne smerească, să ne pună la locul nostru, să ne cumințească, să ne potolească poftele.

Din omul căzut ascultător de diavol, în robia această încântătoare și falsă a lui, supus morții, cum ar fi mai putut oamenii să redevină copii lui Dumnezeu? Niciun om nu ar fi putut să se elibereze de păcat, de diavol și de moarte.

Venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ s-a făcut din voia Fiului care a acceptat trimiterea Tatălui. Și ascultarea Fiului de Tată a eliberat firea omenească de trufia demonică. Mântuitorul Iisus Hristos a învins pe satana pe Muntele Ispitirilor. Când au fost arătate toate deșetăciunile lumii și Domnul le-a refuzat rând pe rând: pofta de stăpânire, pofta de bani, pofta pântecelui și în ultimă instanță a mai fost un lucru pe care nimeni nu-l poarte învinge fără Dumnezeu și anume moartea.

De ce l-a dat l-a moarte pe Fiul său? Ce înseamnă? Că Domnul murind ca om, dar fiind și Dumnezeu a putut să se ridice viu din mormânt. Domnul s-a pogorât până la iad, a eliberat iadul, dar a deschis Raiul cu această ocazie. A deschis calea către Împărăția lui Dumnezeu. Și cum ar putea oamenii să urmeze această cale?

O spune chiar Mântuitorul: ”De mă iubiți, păziți poruncile mele. Cel ce crede în mine, chiar dacă va muri, va trăi. Eu sunt învierea, și viața. Nu va pieri cel crede în mine și păzește poruncile mele. Deci ascultarea de Fiul lui Dumnezeu ne aduce viață și nu viață pământească, ci viață veșnică, netrecătoare! Și acest lucru este arătat de Dumnezeu ca o mărturie a bucurii Învierii la Ierusalim, unde se coboară Sfânta Lumină, unde am avut marea șansă să particip și să înțeleg această minune nu din cărți și să înțeleg că nu sunt scamatorii cum se spune de către unii și alții. Este important că Dumnezeu ne arată mereu și mereu că ne așteaptă să înviem mai mulți.

Am ascultat în seara aceasta o cântare care insistă pe trădarea înfricoșătoare a lui Iuda. De ce credeți că este numită înfricoșătoare? Pentru că Iuda era apostol. Iuda l-a văzut pe Mântuitorul vindecând bolnavi și înviind morți. Iuda s-a împărtășit de cuvintele lui Hristos. Iuda a ascultat de Domnul și Domnul i-a spălat picioarele și lui. Iuda s-a împărtășit cu Trupul și sângele lui Hristos la Cina cea de Taină. Și cu toate acestea a fost biruit de patimă. De patima iubirii de bani, a iubirii de arginți. Și aceasta l-a dus la trădarea lui Hristos, la vânzarea lui Hristos și l-a dus la deznădejde și apoi la suicid, la moarte. O moarte care l-a despărțit de Dumnezeu.

Ne închipuim că este înfricosătoare pentru că după ce Iuda a trăit atât de multe lucruri în prezența lui Dumnezeu omul și totuși l-a biruit patima. Și înțelegem cât de groaznică este lupta noastră cu patimile noastre, cu poftele noastre cu care nu este de glumit și de care chiar trebuie să ne ocupăm, trebuie să ne cerem iertare lui Dumnezeu și trebuie să le îndepărtăm pentru că altfel nu putem să avem parte fiind în întuneric, de lumină.

De aceea, postirea aceasta așezată din timp în timp în viața creștină a fost așezată cu înțelepciune, ca să ne trezească. Pentru că normal ar trebui ca mereu să trăim perioada postului ca înfrânare, ca disciplină în rugăciune. Au fost așezate ca niște jaloane pentru că suntem neputincioși. Și ne ajută să ne țină candela sufletului aprinsă.

În fața crucii lui Hristos trebuie să stăm cu un sentiment de pioșenie. Și stăm cu sentimentul vinovăției sau nevinovăției. Să fim atenți dacă suntem Iuda care l-a vândut pe Domnul și suntem stăpâniți de patimă, sau suntem cei care am reușit să mai învingem un păcat cât de mic din viața noastră. Să ne judecăm pe noi înșine dacă am mai omorât un pic de moarte din noi, un păcat. Dacă am mai făcut un pas spre Hristos. Pe cruce Domnul stă cu brațele întinse pentru că ni se adresează întregii lumi, tuturor, până la sfârșitul acestei lumi, și așteaptă pe tot omul să vină și să-L asculte.

Poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele. Sunt porunci sfinte care ne învață iertarea, iubirea, mila, să avem grijă unii de alții, să ne ajutăm unii pe alții. Și pentru asta trebuie să citim, să ne rugăm mai mult Domnului, să ne mărturisim păcatele mai des și să ne apropiem cu smerenie și cu dorința de vindecare de Sfântul Potir, de Trupul și Sângele Domnului.

Mâine se va face pomenire de Cina cea de Taină și aș vrea ca fiecare dintre dumneavoastră să-și cerceteze cugetul și conștiința și să-și dorească să se apropie de Sfântul Potir și să se pregătească pentru acest lucru din ce în ce mai des pentru că o liturghie la care nu se împărtășesc creștinii este doar un spectacol, este ceva care nu are rost. Iar Domnul a spus: Luați, mâncați, beți dintru acesta toți.

Este important ca venind în biserică să ne pregătim pentru cina Domnului, pentru masa Pascală, masa de Paște, pentru că învierea este în fiecare duminică. Hristos ne împărtășește ca noi să-l urmăm în purtarea crucii, să nu uităm niciodată de cruce. Viața noastră este o cruce și purtarea crucii presupune lupta cu sinele nostru, cu aceste patimi înfricosătoare care vedem că pot să ne despartă de Dumnezeu deși credeam că am stat mult în preajma lui Dumnezeu.

Iuda a stat lângă Dumnezeu și cu toate acestea a fost biruit. Dumnezeu să ne ajute să fim credincioși Domnului, să-i slujim Domnului cu viața și cu gândurile noastre, să ne mărturisim păcatele și să ne pregătim cu toată atenția spre primirea lui Hristos de fiecare dată când participăm la Sfânta Liturghie și cu multă rugăciune pentru ca mergând în lumea aceasta căzută și pângărită de păcate, rătăcită de multe răutăți, să dăm mărturie despre Învierea lui Hristos, despre Învierea sufletului nostru din moartea păcatului pentru ca astfel fiind în lume să-i câștigăm pe toți cu puterea și ajutorul lui Hristos. Amin”, a spus în predica de la Denia de marți, arhimandritul Policarp Chițulescu de la Mănăstirea Radu Vodă.