Ce simbolizează darurile magilor, aur, tămâie și smirnă: ”Noi ce oferim?”

Mai este puțin și sărbătorim Nașterea Domnului, denumită în toată lumea Crăciun, dar puțini realizează ce simbolizează darurile pe care le facem oamenilor apropiați în aceste zile. Părintele Hrisant de la Mănăstirea Radu Vodă a vorbit pe larg despre acest subiect.

”În această seară, pentru că ne apropiem de praznicul nașterii Mântuitorului Hristos și suntem în această perioadă, ne-am gândit că ar fi foarte bine să discutăm un subiect care este foarte actual și foarte căutat astăzi și care ne consumă mare parte din timp.

Este vorba despre darurile magilor și darurile noastre pentru Hristos. Pentru că suntem în perioada numită ”febra cadourilor”. Nu ați văzut că în perioada aceasta atenția noastră se îndreaptă mai mult către grija pe care o avem să respectăm obiceiul acesta care s-a împământenit și anume să oferim cadouri unii altora, celor dragi, celor apropiați și celor care nu se sunt așa apropiați dar pe care îi îndrăgim.

Ei bine, noțiunea de dar astăzi a suferit o schimbare în momentul în care am intrat în această epocă a consumerismului. Știți că este o nouă direcție sociologică în care oamenii se simt nevoiți să cumpere sau să-și cumpere lucruri din ce în ce mai multe dar care, de fapt, nu îi folosesc la nimic. Este un gol care se caută umplut sub această formă de a avea. Când umplerea interioară se face prin a da, nu prin a avea.

Ei bine, astăzi noțiunea de dar s-a depărtat de noțiunea originală. Darurile astăzi sau cadourile de Crăciun sunt frumoase doar care sunt scumpe și este cu atât mai frumos cadoul cu cât este mai prețios. Și, din păcate, frumusețea de a dărui este umbrită de presiunea pe care o simțim când trebuie să achităm nota de plată pentru cadouri.

Ei bine, oamenii astăzi își caută cadouri și din alte motive. Simțim nevoia să oferim cadouri și pentru a obține diferite favoruri sau de a obține bunăvoința cuiva și nu pentru că este un gest care pornește dintr-o iubire dezinteresată și cu vreo dorință sinceră de a sublinia importanța sărbătorii Nașterii Domnului.

Paradoxul este că în tot acest freamăt în care și noi suntem însuși Hristos nu mai are loc. Nu mai are loc pentru că El nu mai este în centrul atenției. El nu mai este motivul principal pentru care noi ne frământăm și o spun și la nivel spiritual, dar să știți că se întâmplă și la nivel material. Pe zi ce trece observăm că această noțiune de a oferi daruri de Crăciun se limitează strict la cei apropiați din viața noastră. Strict la părinți, la apropiați, la rude și la unii prieteni care ne sunt mai aproape. Și în felul acesta pierdem din vedere o întâlnire cu Hristos prin daruri materiale. Pe lângă faptul că nu mai este atât de importantă substanța sărbătorii spirituale în sine, nici măcar gestul ăsta de a face milostenie pentru că mântuitorul Hristos ne spune foarte clar: ”Ori de câte ori ați făcut un gest față de acești mai mici frați ai mei, mie mi-ați făcut”.

Și atunci ne întrebăm dacă această bucurie a sărbătorii pe care sigur, o vedem pompată de media, de mass-media și bineînțeles, de interesele companiilor care doresc să-și vândă cât mai multe dintre produse, vedem cum încet, încet, începe să-l ignore pe Hristos la nivel spiritual și material. De aceea cred că trebuie ca măcar acum, în ultimele zile, să vedem cu ochii limpezi ce a însemnat momentul nașterii Mântuitorului, ce a însemnat venirea magilor la pruncul Iisus în iesle și ce a însemnat gestul acestora de a oferi daruri Mântuitorului și cum putem noi să învățăm sau să reînvățăm din exemplul din Sfânta Scripură să dăruim și noi la rândul nostru așa cum dăruiește și cum ne-a învățat Hristos.

Citim din Sfânta Evanghelie scris despre momentul în care magii își aduc darurile pruncului Iisus, în Evanghelia Sfântului Apostol Matei, capitolul al doilea:

”1. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând:
2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.
3. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.
4. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos?
5. Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul:
6. „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”.
7. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.
8. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.
9. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.
10. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
11.Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.
12. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.”

Iată, Sfântul Apostol și Evanghelist Matei relatează acest episod foarte important din viața Mântuitorului când acești trei magi de la Răsărit pe care-i cunoaștem din Sfânta Scriptură deși nu știm originea lor exactă, mag din analizele care s-au făcut înseamnă om învățat și pe filieră slavonă se numesc crai, care înseamnă rege. Cu siguranță au fost niște oameni foarte importanți dacă au avut trecere la regele Irod să meargă prin țară și să-l caute pe Hristos. Ei bine, am spus că ar fi foarte important să luăm exemplul acesta al magilor, cum putem și noi să punem în viața noastră în practică această dreaptă dăruire.

Prima întrebare care se naște este de ce oferim daruri cu ocazia Nașterii Mântuitorului Iisus.

Și sigur că dacă ar fi să căutăm răspunsuri între cei cunoscuți ai noștri vom vedea că sunt destul de multe variante de răspuns. Dar răspunsul este și va rămâne mereu același. Motivul pentru care noi oferim daruri celor dragi nouă și celor mai mari decât noi este pentru că s-a născut Hristos. Și pentru că Tatăl cel ceresc ne-a oferit nouă cel mai mare dar pe care l-a cunoscut omenirea. Și anume Fiul Tatălui cel unul născut să se întrupeze și să fie om asemenea noastră, să fie frate alături de noi.

Ei bine, Sfântul Ioan Evanghelistul spune exact lucrul acesta. ”Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său cel Unul Născut L-a dat. Ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viață veșnică” Este poate cel mai frumos verset din Sfânta Scriptură. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Unul Născut Fiul Său L-a dat. Nu l-am luat noi, nu l-am răpit, nu s-a dat pe sine, ci Tatăl cel ceresc ni l-a făcut nouă dar. Ca să ne fie nouă frate, apoi învățător, mântuitor și Dumnezeu adevărat. Ei bine, darul tot de la Tatăl cel ceresc a început.

Noi am primit întaia oară darul de la Tatăl cel ceresc, pe domnul Iisus Hristos. Până la venirea Mântuitorului omenirea nu avea nicio șansă de mântuire. Niciun om din Vechiul Testament nu a reușit să intre în Împărăția Cerurilor până să vină răscumpătătorul lumii. De aceea această sărbătoare este atât de importantă și atât de mare. Pentru că dacă nu s-ar fi născut Hristos, până astăzi porțile raiului ar fi fost închise. Și i-a dat și misiunea lui de a muri pe cruce și de a învia pentru noi.

De aceea atunci când ne gândim la daruri să ne gândim la ce gest a făcut Tatăl cel ceresc să ne ofere nouă omenirii un dar total nemeritat din motivul cel mai nobil: IUBIREA. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe unul născut Fiul său l-a dat ca oricine va crede în el să se mântuiască și să aibă viață veșnică.

Venirea magilor la pruncul Iisus reprezintă chemarea tuturor neamurilor la mântuire. Darul Tatălui ceresc nu a fost doar pentru poporul ales. Mântuitorul a venit în lume nu doar pentru evrei. A venit în lume din neamul ales ca să răscumpere pe toată lumea. Odată cu venirea mântuitorului Hristos în lume și-a găsit în Iisus Hristos mântuirea.

Și mai este un lucru important. Dacă acești oameni erau atât de învățați atunci când l-au întâlnit pe Iisus l-au întâlnit într-un context neobișnuit. Era într-o condiție sărăcăcioasă, o mamă care nu era de viță nobilă, cu un tată care nu era de viță regală, însăși locul nașterii lui nu spunea nimic despre faptul că ar fi Împărătul Iudeilor și Împăratul Lumii. Cu toate acestea magii nu doar că au venit să se bucure, ci i s-au închinat și-au adus daruri din vistieriile lor.

Aceste daruri ale magilor să știți că există și astăzi. Darurile au fost păstrate de Maica Domnului toată viața ei și ea le-a dăruit bisericii din Ierusalim. Dar din Ierusalim au ajuns în Constantinopol și de acolo în 1453 au fost duse în Sfântul Munte și acolo la Biserica Sfântul Pavel se află și astăzi. Darurile magilor sunt foarte frumoase în sensul că sunt 28 de monede din aur deosebit pictate, dreptunghiulare și paleogram, pe care sunt brodate, atârnate mărgele de smirnă și tămâie.

Aceste daruri au fost puse la picioarele pruncului în iesle. Și sigur să putem înțelege și mai profund motivul să citim ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur despre asta:

Dar ce i-a făcut pe magi să i se închine? Fecioara nu era cu vază, nici casa nu era strălucită și nici altceva din cele văzute nu era în stare de închinat. Și nu doar că i s-au închinat, dar i-au adus și daruri ca unui Dumnezeu. Că tămâia și smirna sunt simbolurile lui Dumnezeu. Cine i-a făcut pe magi să i se închine lui? Cine i-a făcut să ia din vistieriile lor să urmeze steaua și lumina adusă de Dumnezeu în sufletul lor?

Au adus daruri lipsite de greutatea legii iudaice. Nu i-au jertfit nici oi, nici viței. Ci daruri aproape de filosofia bisericii noastre: adică credință, ascultare și dragoste.”

I-au făcut să meargă să străbată un drum atât de lung steaua și lumina pusă de Dumnezeu în sufletul lor.

Iubiți credincioși, noi facem daruri cu ocazia nașterii Mântuitorului pentru că Dumnezeu luminează sufletele noastre să putem să vedem pe acest prunc din iesle ca fiind Dumnezeu întrupat.

Dacă nu am avea această lumină în sufletele noastre atunci nu am mai vedea motivul profund să ne aducem jertfa noastră de mulțumire lui Dumnezeu. Și în numele acestei bucurii să facem milă și dragoste față de semenii noștri care sunt în nevoi. Mulți din jurul nostru astăzi nu mai au această lumină. Și nu mai par să înțeleagă ce se întâmplă cu ei. Și se închină fie tatălui, fie mulțimii cadourilor, fie interesului propriu. Vedem atâția oameni care nu înțeleg venirea Mântuitorului lumii.

Trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să nu ne lipsească de această lumină a cunoașterii Fiului său. Pentru că în momentul ăla tot ce vom face noi va fi departe de întâlnirea noastră cu El. Vedeți, magii atunci când și-au adus darurile înaintea pruncului Iisus au văzut că acest om este Dumnezeu. Acesta a fost și motivul pentru care ei, regi fiind și învățați, s-au închinat unui prunc în iesle. Și trebuie să ne străduim cu ocazia acestor zile de sărbătoare ca tututot din jurul nostru să le reamintim prin cuvânt, prin tot ceea ce facem și spunem despre noi că motivul principal pentru care noi ne bucurăm este că s-a născut Mântuitorul Hristos. De aceea încercați când faceți urări atât cu cuvântul, cât și prin mesaje, să folosiți expresia ”Nașterea Domnului cu bucurie”, nu ”Crăciun fericit”.

Trebuie să numim lucrurile așa cum sunt. ”Frumoasă sau bucurie a nașterii lui Hristos”, așa este urarea din Sfântul Munte. Ei își urează unii altora aceste cuvinte. Și noi prin acest gest trebuie să readucem aminte tuturor și să aprindem acolo o mică luminiță, ca și aceea să-și aducă aminte că de fapt pe Hristos Domnul îl sărbătorim și el este motivul pentru care facem tot ceea ce facem. Și masa bogată și adunarea noastră la o laltă, a rudelor și a prietenilor este pentru că noi, creștinii, vedem în pruncul din iesle pe Hristos cel care urma să se răstignească, să învieze și să-L descopere toți.

Cum să facem daruri mai bine ca să fie un motiv de a-L mărturisi pe Hristos?

Se întâmplă să-i oferi daruri cuiva cu ocazia nașterii Mântuitorului și acea persoană poate să aibă o reacție care să nu ne mulțumească și noi ne simțim răniți. Dacă ne simțim răniți să știți că este un semn că noi am făcut darul acela pentru noi, nu pentru Hristos.

Trebuie să fim atenți la modul cum facem cadouri. Ei bine, cadourile pe care magii le-au făcut sunt aur, smirnă și tămâie.

Aur simbolizează milostenie. Pentru că noi ar trebui să folosim acest prilej pentru că noi nu mai putem să fim ca magii să-i oferim direct Mântuitorului daruri de aur, de smirnă și tămâie. Dar putem să facem acest lucru: să oferim celor care sunt în nevoi mai mari decât noi, în numele lui Hristos, această mică jertfă din avutul nostru. Și sigur veți găsi oameni nevoiași care sunt lipsiți. Și dacă vom face efortul să căutăm să dăruim ceva din puținul nostru care pentru acela înseamnă foarte mult, vom găsi.

Putem în felul acesta să oferim daruri de câte ori vom pune în mâinile unui om mai nevoiaș decât noi un pic din avutul nostru. Și sigur ați simțit acea bucurie care nu este omenească, este o bucurie diferită de cea pe care o simțim atunci când facem ceva normal. Acea bucurie primită cu pace și cu înțelegere este de fapt semnul că Hristos a primit darul nostru.

Astăzi este un pic mai ușor de a găsi oameni nevoiași pentru că sunt aceste medii de comunicare eficiente și putem să aflăm repede cazuri dificile, dar uitați-vă în primul rând în jurul dumneavostră. Fiecare dintre dumneavoastră locuiți într-o anumită zonă, fie că e casă, fie că e bloc, nu vă sfiiți să întrebați de rana cuiva și de nevoia cuiva.

Pentru că orice lucrul bun pe care îl faceți pentru Hristos îl faceți. Mântuitorul spune: ”Orice ați făcut pentru acești mai mici frați ai mei, Mie mi-ați făcut.”

Să știți că împărăția cerurilor este de vânzare. Aviz antreprenorilor, celor care vor să obțină cel mai mare profit al unei investiții. Ei bine, Hristos vinde împărăția cerurilor. Și zice Sfântul Ioan Gură de Aur că cei care o vând sunt săracii. Săracii îți vând ție împărăția cerurilor. Tu o cumperi din mâna lor. Și atunci gândiți-vă că cei care sunteți binecuvântați de Dumnezeu în a avea necesarul și puțin peste necesar, trebuie să îi mulțumim cu acest prilej al Nașterii Mântuitorului să facem acest gest pentru că pruncul Hristos și astăzi tremură în iesle, și astăzi este frig și neîmbrăcat. Prin toți acei copii care sunt necercetați de nimeni.

Suntem buni creștini, ne mândrim cu aceasta, o afirmăm de multe ori și strigăm la televizor, ne filmăm și spunem că suntem creștini, Dar faptele noastre nu ne sunt de ajutor. Poți să aduci și la biserică un dar, să aduci o vază frumoasă, o podoabă în sfânta biserică și spui că o dai lui Dumnezeu. Se bucură Dumnezeu și de aceea. Dar vă spun sincer că se bucură mai mult atunci când noi punem darul nostru în mâna celui cu care Hristos se identifică.

Nu contează cum este acel sărac, nu trebuie să spunem că nu s-a îngrijit, nu contează. Hristos e în fiecare dintre noi și dacă noi facem un gest acolo, începem cu acest Crăciun, putem să ne simțim și noi binecuvântați ca și magii care au văzut fața lui Dumnezeu. Fața lui Dumnezeu poți vedea în momentul în care arăți dragoste față de cel de lângă tine.

Apoi despre tămâie, sigur tămâia este simbolul jertfei de sine și a slujirii aproapelui. Și aici sigur trebuie să ne aducem aminte de înmulțirea talanților. Acei talanți ne-au fost dați ca noi să-i înmulțim făcând fapte bune și având dragoste față de apriapele prin ceea ce ni s-a dat. Cel care este cântăreț să cânte, cel care este pictor, să picteze, cel care este scriitor să scrie, cel care este meșter, să meșterească, etc. Fiecare om cu darul său să încerce să înmulțească în așa fel încât să-L întâlnească pe Dumnezeu. Ați văzut că cel care a înmulțit cei cinci talanți a primit de la Dumnezeu nu doar această binecuvântare, ci a primit și talantul pe care nu-l înmulțise el și atunci trebuie să căutăm să înțelegem că smirna pe care o putem aduce lui Dumnezeu este slujirea aproapelui nostru.

Cei care sunt în funcții de conducere de exemplu, instituții puternice în stat care ar trebui să slujească intereselor poporului. Acești oameni pot aduce darul de smirnă slujind corect. Sunt convins că sunt în continuare mulți deși unii dintre ei ne cam dezamăgesc.  Trebuie să slujească cu dreptate și să împlinească scopul pentru care ei au fost investiți în acea funcție.

Profesorii dacă-și împlinesc menirea lor de a-i învăța pe copii darul acesta al cunoștinței și al însuțirii lor, ei vor aduce dar de smirnă lui Dumnezeu. Dar și părinții care se îngrijesc să ofere copiilor lor toate cele de trebuință, mâncare, căldură și adăpost, dar și valori morale și spirituale, aceștia aduc dar de smirnă lui Dumnezeu.

Smirna pe care Dumnezeu o așteaptă de la noi este ca fiecare dintre noi să înălțăm această bună mireasmă a jertfei de sine. Pentru că nimic nu miroase mai frumos decât jertfirea de sine. Trebuie să căutăm în casa noastră, la locul nostru de muncă să reușim să aducem și noi jertfă de sine cu cei din jurul nostru.

Exemplul Sfântului Dimitrie Izvorântorul de Mir care înainte de a fi martir a luat toată averea lui și a împărțit-o săracilor. El făcea oricum fapte de milostenie de când era guvenatorul cetății Salonic. Dar înainte de a-și da viața pentru Hristos, a făcut acest gest . Nu poți spune că îl poți iubi pe Dumnezeu și îl poți mărturisi  pe Dumnezeu dacî mai înainte nu ai înțeles asta.

Trebuie să ne întoarcem cu privirea în noi înșine și să vedem ce putem noi să fac ca plac lui Dumnezeu, să pun jertfa ca dar de smirnă. Smirna este mult mai aromată decât tămâina. Dar gustul smirnei este foarte amar. Jertfa de smirnă trebuie să fie înțelegerea corectă a vieșii creștine. Și văd că din ce în ce mai mulți din lumea creștină de dincolo, nu neapărat ortodoxă, transmit acest mesaj al creștinismului roz-bombon, pictat în culori de pastel, în care totul este minunat, Iisus ne iubește, nu contează cine ești, ce faci, Iisus te iubește și Iisus s-a răstignit pentru tine și cu sângele lui te-a răscumpărat și tu poți să faci orice.

Iubiți credincioși, oricine a citit Sfânta Scriptură știe că Dumnezeu ne iubește. Dar știe și că darul libertății cu care ne-a înzestrat ne face pe deplin răspunzători pentru fiecare faptă pe care o facem de la botez încolo. Nu putem trece prin viața creștină căldicei. În Apocalipsă spune exact așa: că de vei fi rece sau fierbinte te voi ține, iar de vei fi căldicel te voi scuipa din inima mea afară. Noi ăncercăm un creștinism așa căldicel, crezând că 55% din ce facem este bine. Ei bine, nu este așa. Smirna a simbolizat și faptul că Mântuitorul urma să moară pe cruce pentru noi pentru că smirna era folosită la îmbălsămarea celor adormiți. Darul de smirnă pe care noi putem să îl aducem lui Hristos este această răbdare în încercări. Pentru că îndemnul Mântuitorului este acesta: Siliți-vă să mergeți pe calea cea strâmtă care duce la împărăți cerurilor, pentru că acea cale care duce la iad este largă. În încercări și în necazuri, strâmtorări, ne apropiem de Dumnezeu și îl auzim și simțim pe Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel îi spunea Sfântului Apostol Timotei că toți cei care doresc să ducă o viață după Hristos vor fi prigoniți. Și sigur că prigoana nu mai este una în care ni se cere viața noastră. Poate că răbdarea pe care noi putem să o răbdăm pentru Hristos este aceasta și sigur ați observat că un om își schimbă obiceiul și purtarea de la un creștin botezat la creștin practicant. Adică începe să meargă duminica la Sfânta Liturghie, începe să postească miercurea și vinerea, începe să mai facă și un pic de rugăciune la masă, începe o stare de tensiune asupra lui.

Uneori cțnd unul dintre soți se apropie mai mult de biserică celălalt începe să îl prigonească: Ce, te duci la biserică, nu poți să te rogi acasă? De ce stai la biserică trei ore, ce slujbă e aia? Aceste tensiuni, aceste necazuri pe care noi le răbdăm devin jertfa noastră de smirnă. Mântuitorul a spus: În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți că eu am biruit lumea.

Nu se poate viață de creștin fără încercări. Și poate în zilele pe care le trăim acum aceste încercări sunt mai vizibile și mai prezente. Suntem prigoniți și la nivel colectiv, nu doar la nivel individual. Dar noi trebuie să ne întărim în această răbdare și să nu ne descurajăm și să ne aducem aminte că Hristos a venit în lume ca un prunc sărac și neajutorat, lipsit de toate.

Mai este un dar de smirnă, atunci când un om duce o încercare cu bucurie, acel miros al jertfei de smirnă poate încet, încet să schimbe și pe celălalt. Și am văzut aceasta de nenumărate ori întâmplându-se. Unul  venea la biserică și celălalt neînțelegând viața aceasta spirituală îl persecuta pe cel care venea. Răbdând o astfel de demnă femeie și femeie adevărată după 7 ani s-a bucurat de un dar de la Dumnezeu i anume ca soțul să vină la biserică chiar în ziua dinaintea Nașterii Domnului, neștiind, neplanificat.

V-aș îndemna ca în această perioadă să citiți capitolele din Sfânta Scriptură care vorbesc despre Nașterea Mântuitorului, capitolul 1 și 2 din Evaghelia după Matei  și să încercați să vă gândiți în momentele de singurătate și de meditație cum putem să aducem și noi aceste trei daruri. De aur, de smirnă și de tămâie.

Poți tu să dai cuiva ceea ce are nevoie sufletește și anume iertarea. Poți să ierți cuiva care nu se așteaptă de acest gest de la tine. Sau să-i dai cuiva atenția ta, încurajarea, prezența ta. Toate acestea pot fi daruri de aur. Jertfa bucuriei este lucrarea cea bună a jertfei de sine. Gâțndiți-vă că omul din fața noastră care așteaptă poate fi Hristos. Poți să treci ca valul sau poți să fii un om care să aibă dragoste.

Am putea zilele acestea să fim lacomi în a face bine. Și să ne aducem aminte că motivul pentru care facem toate acestea trebuie să fie întotdeauna recunoștința noastră față de Tatăl ceresc care este Hristos întrupat în lume. Darul trebuie să fie un gest de bunăvoință care trebuie să mărturisească această credință a noastră că Hristos s-a întrupat pentru noi. Să căutăm să facem un dar care-i place lui Hristos făcând aproapelui nostru acel dar. Și în felul acesta vom păstra pe Hristos în centrul acestor zile de sărbătoare. Să fie în fiecare casă creștină icoana Nașterii Domnului și în brad o puteți pune ca practic aceea să fie motivul pentru care noi am pus acel brad în casă. Și pe oricine vine la noi în casă să-l primim cu bucurie fie că este testat sau netestat tocmai pentru că dragostea lui Hristos ne obligă în primul rând în a fi oameni. Putem măcar în aceste zile să nu plecăm din biserică în club, să nu plecăm din biserică și să cumpărăm cadouri de zeci de milioane și să-l neglijăm pe cel sărac.. Să nu plecăm din biserică și să-l uitpm pe aproapele. Să plecăm cu această conștiință de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru darurile din această lume și să-i aducem și noi daruri de aur, tămâie și smirnă și să-l bucurăm pe cel care este sărbătorit și anume pe Domnul Hristos. Și Hristos va binecuvânta viețile noastre, drumurile noastre, casele noastre și familiile noastre și o să vedeți puterea harului lui Dumnezeu.

Să încetăm cu magia Crăciunului, cu spiritul Crăciunului și cu moș nu mai știu care și să ne aducem aminte că motivul principal pentru care noi suntem bucuroși ăn aceste zile este de fapt că Tatăl cel ceresc a găsit în neamul omenesc o tânără fecioară vrednică să poarte în pântece pe Cuvântul Tatălui Ceresc înăscut, cel de o ființă cu Tatăl care să trăiască printre noi ca om și Dumnezeu adevărat, să ne învețe dragostea și calea cea adevărată, să ne împărtășească Evanghelia și să moară și să învieze pentru noi și să ne facă pe toți părtași împărăției cerurilor acolo unde Dumnezeu ne așteaptă la cină, El fiind mirele pe care îl sărbătorim.”, a spus părintele Hristant în cateheza săptămânală de la mănăstirea Radu Vodă.