Dan Puric a fost invitatul podcastului lui Damian Drăghici, actorul vorbind dezinvolt despre subiecte la zi ale societății în care trăiește.
”Se poartă conflictul, vaccinat-nevaccinat. Nu exista, s-a aprins dintr-o dată. Noi, românii, nu știam de cuvântul „discriminare” până acum ceva timp. Țin conferințe la penitenciare. „Bunii mei prieteni, s-ar putea ca printre voi să fie oameni mai buni ca afară…”, le zic.
Am fost la un penitenciar de femei. Le-am făcut să râdă, să plângă, niște fete tinere, le-am vorbit din suflet. Le-am donat cărți. Mi-a plăcut relația cu gardianul, nea Virgil. Raportul dintre gardian și oameni era de tip Moromete, de sat: „Băi, Virgile, dă și mie aia!”, „Ia, Aurico, de acolo”.
”Să nu facem concesii depresiei generale”
”Iorga spunea: „Dacă suntem, ceea ce suntem, nu suntem datorită victoriilor înaintașilor noștri, ci durerii lor!”.
Suntem necesari, ca artiști, putem aduce lumină din glod. Oamenii sunt deprimați. Artistul e bun pe vreme de secetă să aducă ploaie.
Când faci lucrurile din suflet… Să nu facem concesii depresiei generale, acestei frici induse. S-a creat o frică atât de puternică, încât distruge demnitatea umană! Nouă mai frică ne este de „învățător” decât de „lup””, a comentat actorul.
”Nu poporul român a inventat rasismul”
”Ne bagă în lagăre de concentrare. Cei care vorbesc despre rasism, au inventat rasismul. Nu poporul român l-a inventat! Alte atrocități sunt programate. Sfântul Efrem Sirul spune: „În vremurile din urmă, obraznicul va lua puterea!”. Și se va deghiza din garderoba sfinților bunăvoință și filantropie. Mi-a zdrobit inima atitudinea lui Hristos față de oamenii pe care nu-i băga nimeni în seamă. Noi vorbim de creștinism, dar mulți uită să-l trăiască!
Le penitenciare, am venit ca să vorbesc de la inimă la inimă. Orice notă falsă e un dezastru. „Vreți să vă spun cum se dărâmă zidurile?”. O femeie într-o fază terminală a murit fără ca fiul său, întemnițat, să o mai poată vedea. Iar când paznicii i-au adus copilul, iar acesta și-a văzut maica întinsă, moartă, a lovit cu cătușele în pardoseală, „mamă, mamă”, urlând, de-au căzut jandarmii în genunchi. Așa se sparg zidurile.
Poporul român este agonic, acum. Eu în agonie îmi iubesc poporul. Dacă tâlharul a văzut pe Iisus în omul agonic, eu văd în poporul român, agonic, pe Dumnezeu. Eu pot să fac mâine Delta 4, Delta 5 sau 6, dar eu asta văd”, a mai spus Puric.
Citește și
MM Stoica despre vaccin: „Doar atunci”. Pe cine consideră periculos
