Asupra originii postului parerile sunt impartite. Cei mai multi il leaga de cultul mortilor din vechime.
Astfel, dupa unii, postul isi are originea in sacrificiile de animale, care erau aduse pentru cei morti si de care cei vii nu trebuiau sa se atinga.
Altii cred ca durerea pricinuita de moartea fiintelor dragi a avut ca urmare fireasca neglijarea mancarii si bauturii, ceea ce cu timpul a devenit un semn conventional de doliu, facand astfel parte din riturile legate de cultul mortilor.
Unii cred ca originea postului trebuie cautata intr-o simpla practica de sobrietate si de temperanta, recomandata si uneori experimentata de marii intelepti, filosofi sau intemeietori de religii. De la acest post igienic s-ar fi ajuns la ideea unui post cu caracter religios, mai ales pentru faptul ca, in anumite cazuri, postul a prilejuit viziuni religioase.
Uneori el este practicat ca un exercitiu de penitenta, alteori ca un mijloc de pregatire pentru savarsirea unor acte religioase sau unor fapte importante din viata, alteori ca un rit de doliu (forma de exprimare a durerii sau a tristetii) sau de purificare (curatire).
Conceptia crestina despre post
Mantuitorul a postit 40 de zile inainte de inceputul activitatii Sale publice (Mat. IV, 2 ; Marcu I, 13 si Luca IV, 1-3) si a invatat pe ucenicii Sai, ca postul este inseparabil de rugaciune (Mat. IV, 1 ; Marcu IX, 29). El l-a recomandat ca pe un mijloc de lupta impotriva ispitelor si a puterii diavolului (Mat. XVII, 21), staruind ca nu trebuie practicat numai cu forme externe, dupa obiceiul iudeilor, ci cu voie buna si cu constiinta ca, postind, savirsesti o fapta bine placuta lui Dumnezeu (Mat. IV, 16).
Sfintii Apostoli au practicat si ei postul. Asa, de exemplu, Sfantul Apostol Pavel a postit si a indemnat pe fiii sai duhovnicesti sa practice postul, unit cu rugaciunea (Fapte IX, 9 ; XIII, 2-3 si XIV, 23 ; 2 Cor. VI, 5 ; 1 Cor. VII, 5).
Act de virtute
Crestinismul a dat postului o insemnatate mare in viata religioasa si mai ales in viata monahala, facand din el un act de virtute si de cult, un mijloc de progres in viata spirituala, de lupta impotriva patimilor si a poftelor.
S-a accentuat indeosebi sensul spiritual al postului, precizandu-se ca postul adevarat consta nu numai in abtinerea voluntara de la mancare si bautura, ci intr-o straduinta neincetata de a domina, cu spiritul, cu vointa, toate patimile si poftele. Este vorba deci, de un efort pentru innoirea vietii, prin intronarea suprematiei spiritului asupra trupului.
Postul este conceput deci si practicat in crestinism ca un mijloc de progres in virtute si ca un act de cult, ca o jertfa vie de evlavie, de cainta, de supunere fata de Dumnezeu si un mod de cinstire a Lui.
De regula postul religios se incheie si se incununeaza prin impartasirea cu Sfantul Trup si Sange al Domnului, care este in acest caz o pecetluire si o incununare a straduintelor noastre ascetice si duhovnicesti.
Citește și