Cristian Popescu Piedone: “Recordul meu sunt 96 de mici la o masă”. Câte kilograme are acum

Cristian Popescu Piedone, 58 de ani, a fost invitat marți seară la “40 de întrebări cu Denise Rifai”, la Kanal D, și a fost chestionat atât despre viața sa politică, precum și despre cea personală.

Politicianul și-a alipit porecla la nume. “Eram asimilat cu celebrul Bud Spencer. Aveam și undeva la 218 kilograme. Eram “Piedone”, îi mulțumesc “nașului” meu, de nume, Șerban Huidu, care m-a numit astfel la “Cronica cârcotașilor”, apoi Camelia Stan în ziarul Libertatea. Ajunsesem cunoscut după acest nume: fiul meu era la școală “Piedonel”, fiica mea “Piedonița”, soția era “doamna Piedone””, a povestit edilul sectorului 5.

A recunoscut că a fost supus la două operații de micșorare a stomacului, diferite amândouă, mai ales că a avut lupte grele cu kilogramele în plus și dueluri sinusoidale, slăbind, îngrășându-se și slăbind iar. “Dacă nu reții un regim strict, și cu operație, pui la loc. Rămâi gurmand, te duci la frigider, vrei să-l dovedești, ajungi să bagi dublu. După o vacanță în Corfu, unde merg de 25 de ani, la moaștele Sfântului Spiridon, am venit acasă cu 30 de kilograme în plus. Am mâncat ce se mănâncă în Grecia, luam în fiecare zi câte un kilogram jumătate, în medie”, s-a confesat Piedone.

“Acum, am o greutate suportabilă. Am 112 kilograme, cu bătaie plus sau minus 2 kilograme. Dacă vă spun ce mâncam, vă speriați! În 2000, 2001, eram consilier la Primăria sectorului 6, am fost invitat de un prieten, doar noi doi. Eram surmenat. A zis să mâncăm niște mici, în Regie. OK. M-a întrebat câți mici. “Eu vreau patru”, mi-a zis el. “Bine, atunci ia 100!”.

Au ieșit toți din bucătărie, nu le venea să creadă că acea comandă e doar pentru doi inși, au crezut că au venit un grup, fiindcă ei chiar așteptau un grup. Micul ajunge la 30 de grame produsul finit. Am mâncat două kilograme și jumătate de carte! Am mai mâncat o dată 22 de hamburgheri la McDonalds”, a declarat politicianul.

Citește și

Omagiu pentru Amza Pellea: ”Hobby-ul lui era viața, era cald ca o pâine-n țest”