Astăzi este una dintre cele mai mari sărbători din anul bisericesc și trebuie să înțelegem exact ce înseamnă aceasta pentru viața noastră pe pământ și pentru cea viitoare.
”Să faceți tot ceea ce vă va spune El. Sunt cuvintele rostite de Maica Domnului rostite la nunta din Cana Galileii, atunci când a arătat spre fiul său, cel unul născut. Îndemnându-i pe cei care erau acolo de față și pe cei care urmând acestora vor crede cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos să aplice în viața lor tot ceea ce-i va învăța pentru ca viața lor să aibă sens, să fie plină, să fie fericită aici pe pământ, dar mai presus de toate dincolo de lumea aceasta, în împărăția bunului Dumnezeu. Trebuie să înțelegem faptul că aceasta este cea mai scurtă, dar cea mai cuprinzătoare predică rostită vreodată de cineva.
Maica Domnului ne strânge la pieptul său ca o maică bună pe fiecare dintre noi și ne-a adunat în biserică la una dintre cele mai importante sărbători închinate ei. Și iată, ne apropiem de sfârșitul anului bisericesc. Anul bisericesc începe pe 1 septembrie și se încheie pe 31 august. Nu întâmplător Sfinții Părinți ai bisericii noastre au rânduit ca anul bisericesc să înceapă cu o mare sărbătoare închinată Maicii Domnului(n.r. Nașterea Maicii Domnului) și să se încheie cu o mare sărbătoare închinată Maicii Domnului (n.r. Adormirea Maicii Domnului). Un ciclu care nu înseamnă altceva decât istoria mântuirii noastre. Care a început cu nașterea Maicii Domnului și se încheie odată cu cinstita Adormire a Maicii Domnului.
Sufletele noastre sunt triste și viața noastră este bulversată în momentul în care pierdem pe cineva drag, pe cineva la care am ținut extraordinar de mult. Mai ales când acea persoană este apropiată și mai ales când este unul dintre părinții noștri. Numai o mamă cunoaște cu adevărat suferința copilului său. Doar o mamă se roagă așa cum se cuvine ca al său copil să trăiască bine și să se bucure în această lume. Cu atât mai mult suntem răvășiți când pierdem Maica noastră a tuturor. Pe Mama Domnului. Pe cea care cunoaște nevoința noastră, pe cea care cunoaște strigarea noastră, pe cea care cunoaște dorința noastră și aduce alinare ori de câte ori alergăm cu lacrimi către sfânta sa icoană. Pentru că Maica Domnului prin nașterea Mântuitorului Iisus Hristos devine maica noastră, a tuturor. Acelor care prin credință și prin dragoste apropiindu-ne de Domnul Iisus Hristos, devenim frați ai acestuia. Primiți în brațele iubitoare ale mamei și alintați de glasul ei cel dulce.
Sărbătoarea asta este o sărbătoare a tristeții, dar a bucuriei în același timp. Maica Domnului ne arată cu ce se va întâmpla cu fiecare dintre noi în momentul în care vom părăsi această viață și această lume. Momentul adormirii Maicii Domnului nu este consemnat în Sfintele Scripturi, doar din tradiție știm ce s-a întâmplat cu Maica Domnului în momentul în care a trecut din lumea aceasta. Sfinții Părinți ne vorbesc despre faptul că Maica Domnului cu trei zile înainte de adormirea sa a fost înștiințată de arhanghelul Gavriil, care i-a adus Bună Vestirea, de faptul că va trece din lumea aceasta. Și s-a pregătit așa cum se cuvine, și a trimis cuvânt către toți apropiații ca să vină alături de ea. Iar apostolii erau răspândiți în toată lumea pentru a propovădui Evanghelia. Sfântul Evanghelist Ioan era în Efes și apostolul Toma se afla în India. În momentul adormirii Maicii Domnului apostolii au fost aduși pe norii cerului de către Domnul Iisus Hristos pentru a fi de față la momentul în care va părăsi această lume. Însă unul dintre apostoli a lipsit, apostolul Toma. Apostolii au pus trupul Maicii Domnului aproape de Grădina Ghetsimani, în Ierusalim, dar apostolul Toma a fost adus puțin mai târziu și i s-a arătat pe norii cerului Maica Domnului. Care a luat omoforul său de pe umeri și i l-a dat lui Toma. El a dorit să o mai vadă o singură dată. Și au hotărât apostolii să deschidă mormântul. Și în momentul în care au deschis mormântul au văzut că mormântul era gol, doar hainele Maicii Domnului erau acolo, și și-au dat seama că Mântuitorul Iisus Hristos a luat trupul acesteia la ceruri.
Imaginea aceasta a mormântului Maicii Domnului este imaginea mormântului fiecăruia dintre noi la sfârșitul veacurilor. Mormintele toate vor rămâne goale și fiecare va învia după trupul său, pătruns de Sfântul Duh. Trupul spiritualizat care nu mai este încătușat de patimi, nu mai este încătușat de păcate, nu mai este încătușat de fărădelegi. Fiecare dintre noi va învia în trupul său și-și va primi răsplata pentru ceea ce a făcut în această lume.
Maica Domnului nu s-a urcat ea cu puterea ei la ceruri. Ci a fost luată de Mântuitorul Iisus Hristos, de fiul ei preaiubit și urcată la ceruri. La fel cum și noi vom fi luați de Mântuitorul Iisus Hristos, cel pe care l-am iubit și al cărui cuvânt l-am urmat în această viață și vom fi duși în împărăția sa cerească pentru a ne bucura veșnic alături de Maica Domnului și de toți sfinții.
Maica Domnului nu face decât să ne mângâie în lumea aceasta. Oricât am suferi în această viață, gândul nostru trebuie să zboare spre momentul învierii. În care am trecut din această viață și pentru rugăciunile Preacuratei sale Maici ne va oferi lumină veșnică. Să nu uităm de veșnicie, de suflet, de mântuire. Prea mult ne îngrijim de viața aceasta și prea mulți dintre noi au uitat de viața veșnică. Maica Domnului nu ne părăsește niciodată și se cuvine să spunem și noi dimpreună cu sfinții: Bucură-te, cea plină de har, care întru adormirea ta nu ne părăsești pe noi, Amin.”, a explicat părintele Liviu Nechita în predica rostită la Biserica Icoanei din București.