Asociația de Pelerinaje din Liban a lansat la finalul lunii martie, în Bkerké, proiectul Caminos Lebanon (Drumuri Liban), prin care Libanul va avea propriul traseu de pelerinaj.
Turiștii vor putea urma drumul parcurs cândva de Mântuitorul Iisus Hristos și de Maica Domnului.
Pentru cei care nu știu, porturile și orașele majore s-au dezvoltat de-a lungul coastei Libanului în perioada antică. Byblos a fost un port major de transport maritim cu Egiptul. Sidon a fost o fortăreață de stâncă insulară. Ugarit este unul dintre cele mai vechi orașe din Liban.
Tirul a devenit orașul principal atunci. În Biblie, Isus este ilustrat călătorind la Tir și Sidon. Granița sa de sud este împărțită cu granița de nord a Israelului. În timpul domniei lui David și Solomon cele două țări erau aliate. Regele Hiram al Tirului a trimis la Solomon constructori și cedri din Liban pentru construirea Templului Domnului.
Acum însă creștinii din această zonă au de suferit.
„Comunitățile locale din Liban trăiesc vremuri de criză. Deși nu pot opri turismul religios, i-au oprit pe libanezi să viziteze altarele bisericii”, a transmis un membru al Asociației de Pelerinaje din Liban.
Creștinarea libanezilor a început încă din perioada Apostolilor, având ca factor important limba aramaică folosită în zonă. Tradiția ortodoxă atribuie creștinarea Libanului unui ucenic al Mântuitorului, Quartos. Astăzi, este țara cu cele mai multe religii prezente pe teritoriul ei, dintre care doar 8% sunt ortodocși și 5 % melchiți.
Sub jurisdicția Patriarhiei Antiohiei, melchiţii au avut o atitudine demnă față de cuceritorii musulmani, fiind protejați ca „dhimmi” și continuând să-și urmeze credința într-o lume arabă. Statisticile arată că peste 120.000 de creștini arabi au fugit în ultimii ani din Siria și Liban pentru a-și păstra credința.
O hartă a traseelor
De asemenea puteți vedea mai multe locuri interesante din Egipt AICI.
Proiectul Caminos Lebanon își propune să evidențieze bogata moștenire culturală și religioasă a Libanului prin crearea unor trasee de pelerinaj care includ situri istorice și spirituale din întreaga țară. În prezent există mai multe departamente care se ocupă de amenajarea potecilor și de o hartă care include toate căile din Liban, de la nord la sud.
Există drumuri cu o lungime de 130 de km care pot fi parcurse în 9 zile, cu o medie de 14 km pe zi, dar totodată și drumuri mai scurte.
„Libanul nu este doar o țară cu peisaje naturale și un climat plăcut; este o țară a sfinților și o țară a mesajului”.
Pelerinaj în nordul Libanului
La 17 km nord de Beirut, la Jounieh, în districtul Keserwan, există statuia cu numele „Doamna Libanului” sau „Notre Dame du Liban”, care simbolizează inima poporului libanez.
Tot în partea de nord, se află Mănăstirea Kfifan, cu hramul Sfinților Ciprian și Iustina, ca parte din districtul Batroun. În apropierea mănăstirii, se află schitul „Sfinților Apostoli Petru și Pavel”. În 1875, Cuviosul Charbel (la catolici Sf. Charbel) primește permisiunea de a trăi o viață pustnicească în acest schit, un privilegiu acordat doar celor cu o experiență spirituală îndelungată.
Totodată, pelerinii vor putea traversa Darb el-Salib Tartij sau Calea Crucii, un loc special amenajat, cu priveliști de la 100 m, unde mai multe cruci sunt amplasate, în amintirea jertfei Mântuitorului Iisus Hristos.
De asemenea, vor putea poposi la Qartaba, la 57 de km de Beirut, un oraș cu o moștenire culturală impresionantă, abundantă în inscripții romane, încă de pe vremea împăratului Hadrian, ce a domnit între 11 august 117 și 10 iulie 138.
Qartaba este un oraș înconjurat de mai multe sate creștine, formate din credincioși care au contribuit semnificativ de-a lungul secolelor la edificarea unor lăcașuri de cult din zonă. Pelerinii vor afla Biserica Maicii Domnului din Herezmeny, construită în 1827, când familia Karam s-a mutat din Yanouh în Qartaba și a încheiat o înțelegere cu șeicii familiei Hamade pentru a construi sfântul așezământ pe ruinele romane din ținutul Herezmeny.
Biserica Maicii Domnului din Ras el-Matn a fost construită de comunitatea ortodoxă pe ruinele unei biserici antice în 1710 și deși a fost avariată în timpul războiului din Liban, a fost renovată și redeschisă în 2001.
Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Souk el-Gharb, situată la 23 km la sud de Beirut, este reședința de vară a Arhiepiscopului de Beirut. Construită în 1904, biserica mănăstirii se remarcă prin stâlpii de stâncă și icoanele rare.
Peștera Maicii Domnului
Pelerinii pot vizita satul Maghdouche, locul unde Fecioara Maria s-a retras într-o peșteră în timpul predicii Mântuitorului. Maghdouche se află pe vechiul drum roman care lega Ierusalimul de Sidon și Cezareea lui Filip, iar locul unde Fecioara Maria a așteptat a primit numele de „Mantara”, semnificând „Așteptarea”.
În 1726, un cioban a descoperit întâmplător o icoană a Fecioarei Maria într-o peșteră, după ce fiul său căzuse într-o groapă și a fost găsit nevătămat, ținând icoana în brațe. După ce icoana a dispărut din biserica satului și a fost găsită miraculos înapoi în peșteră, episcopul Sidonului a decis să nu o mai mute, iar locul a devenit un important centru de pelerinaj, unde se înfăptuiesc multe minuni.
Beirut
Beirut, capitala Libanului, este un oraș cosmopolit, majoritar musulman astăzi. Aproape de Catedrala Ortodoxă „Sfântul Gheorghe” se află școala unde în secolul al III-lea, a învățat și propovăduit Sfântul Grigore Taumaturgul.
Tot de Beirut se leagă școala de muzică bizantină a lui Mitri-Al Murr, protopsalt al Bisericii Antiohiei, unde a studiat Isaac Aghioritul, ucenicul și biograful Sf. Paisie Aghioritul.
La temelia aceleiași catedrale, Sfântul Roman Melodul a compus cântările sfinte. Renumitul imnograf creştin a alcătuit primele condace, cel mai cunoscut imn al său fiind „Fecioara astăzi”, Condacul Crăciunului.
De asemenea, tradiția Bisericii leagă orașul de legenda în care Sfântul Mucenic Gheorghe omoară balaurul care teroriza locuitorii cetății. Acest eveniment ar fi avut loc la vărsarea râului Beirut în Marea Mediterană.
Citește și: