Trăim vremuri tulburi, suntem încă amenințați cu pandemia, războiul e la granițele României, iar sfinții au avertizat de multe ori pe oameni despre necazurile care se abat atunci când omul renunță la virtuți. Sfântul Nicolae Velimirovici a explicat în cartea sa, ”Inima în marele post” despre păcatul care duce la răscoale, la războaie, la vărsări de sânge. Invidia sau zavistia așa cum o numește el.
”A treia săptămână
Ești om botezat, adică curățat de necurăție dintru început și plivit de buruiana cea străveche. Necurăția cea dintru început și buruiana cea străveche a început din păcatul cel dintru început și străvechi al strămoșilor.
Oare prețuiești cum se cuvine mila și preamarele dar ce ți s-a dat prin botez?
Dintr-o cocină murdară botezul a făcut din tine biserică. Așadar, ce fel de zavistie poți avea oare în inimă față de cei ce preschimbă iarăși o dumnezeiască biserică într-o cocină murdară? Inima ta să nu pizmuiască pe cei păcătoși.
Sau dacă cuiva i se curățește, i se luminează, i se tămâiază și i se împodobeste casa, și aceasta, în loc să țină casa sa într-o astfel de rânduială, ia lopata și aruncă peste uși și ferestre toată necurăția – îl vei zavistui, oare, sau îl vei plânge?
Însuși Domnul Dumnezeu a curățit prin botez pe tot omul cel botezat. Frica ar trebui să te cuprindă în fața acestui gând – frica lui Dumnezeu care a venit pentru a-i spăla, a-i lumina, a-i renaște și a-i mântui pe oameni.
Precum curg lacrimile din pricina unei mari tristăți, dar și din pricina unei mari bucurii, așa și frica îl cuprinde pe om din pricina unei mari răutăți, dar și din pricina unei mari jertfe.. Dumnezeu s-a arătat în Hristos ca o slugă pentru a curăți casa ta, pentru a preschimba cocina din inima ta în biserică. Oare nu te cuprinde frica de atâta smerenie a Împăratului împăraților.
Și oare nu te cuprinde frica când îl vezi cătuind pe omul cel botezat? Cu adevărat, nu este ceva mai nebunesc decât a zavistui pe cel păcătos. Nebunie este și a-l zavistui pe cel drept – mare nebunie – dar a-l zavistui pe cel păcătos este lucrul cel mai nebunesc.
Ce este păcătosul? Este un sinucigaș inconștient. Este un om ca orice om, care își dorește viața, însă neîncetat agonisește moarte întru sine. Sau este un om care își dorește sănătate dar neîncetat ia otravă. Oare îl vei pizmui?
Dacă îl pizmuiești pe cel păcătos care aleargă după umbrele cele trecătoare ale acestei lumi îi ești tovarăș în nebunie. El este fără de minte, pentru că vrea să prindă ceea ce nu poate ține, iar tu din pricina că îți otrăvești inima prin pizmă. Dacă îți pare rău pentru el și îi faci bine și ție, și lui – îți întărești inima ta, iar pe a lui o tămăduiești.
O legendă pomenește de doi vecini bogați. Unul pătimea din pricina iubirii de arginți, iar celălalt din pricina pizmei pentru cel dintâi. Amândoi au murit în aceeași zi. Prietenii lor s-au sfădit care dintre ei era mai bun. Ca să sfârșească cearta ei s-au hotărât să deschidă cele două trupuri și să scoată inimile celor doi, și, după inimă, să-i prețuiască. La cel iubitor de arginți au găsit o piatră în loc de inimă, iar la cel zavisnic au găsit un șarpe în loc de inimă. Șarpele a sărit și s-a ascuns sub acea piatră. O, fratele meu, să nu zavistuiască inima ta pe cei păcătoași! Zavistia este un șarpe care se hrănește cu inima ta.
În aceasta a treia săptămână a Postului Marte lărgește-ți inima, ca să iasă toată zavistia. Știi cum le grăiește corintenilor preaînțeleptul Pavel: ”Gura noastră s-a deschis către voi, corinteni, inima noastră s-a lărgit.” 2 Cor. 6,11/ Unde este zavistie, gura se strânge și nu vrea să grăiască aproapelui, iar inima se strânge, se contractă și se împuținează.
Cât s-ar împuțina războaiele și vărsările de sânge?
Gândește-te, oare cu câte mii s-ar împuțina răutățile din patria ta dacă ar pieri pizma dintre oameni? Și cât s-ar împuțina certurile și iubirea de sine? Și cât s-ar împuțina răscoalele, și războaiele, și vărsările de sânge, și urâciunea? Doar de nu ar fi zavistia!
Ia seama să nu te înșeli! Zavistia nu se înfățișează cu numele ei cel adevărat. Curvia se ascunde sub numele dragostei, iubirea de arginți sub numele chiverniselii, jocurile de noroc sub numele divertismentului, beția sub numele iubirii de prieteni, iar zavistia sub numele dreptății și a egalității. Și în tine însuți zavistia se înfățișează ca o revoltă împotriva nedreptății și a inegalității. O, fiul meu, ia seama să nu te înșeli! Tot tâlharul ce vine la ușă strigă: Eu sunt binefăcătorul și prietenul tău! Păzește-te să nu te înșele glăsuirea lui și nu deschide ușa ta”, a explicat Sfântul Nicolae Velimirovici în cartea sa, ”Inima în marele post”.